Alăptare

Atelierul de alăptare- ediția mai 2019

Dincolo de „instinct”, ceva „natural și minunat”, „hrană și iubire”, odată cu „medicalizarea” actului nașterii, care a adus atâtea beneficii, experiența alăptării a devenit, din păcate, mai degrabă o cursă cu obstacole decât un drum lin și sigur.
Primele zile după naștere sunt minunate dar și teribil de grele, ne testează rezistența fizică și psihică așa cum nu am crezut că vom experimenta vreodată. Tot ce ne lipsește este să auzim că laptele nu e bun, că mameloanele nu sunt formate, că înfometăm copilul și, dacă fiecare alăptat e un chin și așteptăm cu groază ora mesei următoare, se cască un hău din care nu mai știm cum să ieșim.

Vestea bună, însă, este că informațiile corecte, îmbinate cu exerciții practice cresc șansele unei alăptări cu succes.

Sunteți invitați la un atelier de alăptare, în care vom împleti teoria cu practica.

I-am spus atelier și nu curs, pentru că va fi interactiv și hands-on. Cu toate acestea, vom atinge subiectele esențiale unui demaraj bun al alăptării:

Fiziologia lactației- the basics
Alimentația și igiena mamei care alăptează
Atașarea bebelușului la sân; pozițiile de alăptare
Ce înseamnă „alăptare la cerere”
Device-urile folosite în alăptare

Evenimentul se adresează viitoarelor mămici care sunt la primul copil și iau în calcul alăptarea ca mod de hrănire a bebelușului dar și celor care au deja copii, dar primele experiențe nu au fost conform așteptărilor și își doresc o altă poveste pentru viitorul membru al familiei.

Data: 27 mai 2019, ora 17:00

Locația: Education Studio, Str. Regele Ferdinand, nr. 30, ap.3 (cu intrare din Str. Tipografiei nr. 1), Cluj-Napoca

Cost: 100 RON/ persoană sau 130 RON/ cuplu
Pentru înscriere sunteți rugați să trimiteți un mail pe adresa contact@dozadepediatrie.ro.
Sunteți așteptați cu drag!

Informațiile pe care le veți regăsi aici nu țin locul unui consult de specialitate!

Unde mă găsiți?

Pentru consultațiile în alăptare fac echipa bună cu Cuibul berzelor și mă găsiți la numărul de telefon 0743 349 295 sau puteti completa formularul de mai jos.

1 + 9 =

Frenezia mamelonelor de silicon

Se vând ca pâinea caldă, de parcă am avea contracte cu firmele producătoare, se recomandă cu nonșalanță de către prietene, vecine, farmaciste, dar mai ales de către personalul medical din maternități, pe fondul epidemiei de „n-ai sfârcuri”, înainte ca mama să fie asistată sau măcar observată cum ține copilul, cum se face atașarea, cum se desfășoară un supt. Sunt ele, mameloanele artificiale ( MA), mameloanele de silicon, protecțiile de mamelon, scuturile pentru mamelon („nipple shields”), cum le spun englezii. Cele mai frecvente motive pentru care le folosim sunt durerea la atașare și mameloanele „neformate” (după cum spuneam, parcă e epidemie). Statistica mea grosieră din ultimele 2-3 luni îmi spune că din 10 mame pe care le-am văzut, cel puțin 7 au folosit sau li s-a recomandat să le folosească, însă maxim una a avut cu adevărat nevoie de ele sau folosirea lor i-a adus cu adevărat beneficii.  Aceste protecții de silicon, însă, nu sunt nicidecum „benigne”, sunt device-uri medicale pe care ar trebui să le folosim la indicația unei persoane specializate și care ar trebui să fie eliberate doar pe baza de prescripție ( drastic…:) ). 

 

Care sunt realele indicații ale MA?

Chiar dacă mie îmi crește tensiunea când aud că au fost recomandate, MA pot fi de real folos în anumite situații, facilitând atașarea unor bebeluși cu anumite probleme de supt și care altfel ar fi hrăniți cu biberonul:

  • bebelușii prematuri care au gurița mai mică în raport cu sânul mamei sau cărora le este greu să țină altfel sânul în guriță;
  • bebelușii cu anumite afecțiuni neurologice și hipotonie (tonus scăzut) sau care au un supt dezorganizat și pentru care e un efort prea mare să țină sânul în guriță și să transfere laptele;
  • tranziția de la hrănirea cu biberonul la hrănirea directă la sân a unui bebeluș care, din varii motive, a fost nevoit să primească laptele prin biberon și nu mai recunoaște sânul ca sursă de hrană;
  • rar (rarisim) prezența unui fren lingual, până la rezolvarea acestuia; 
  • particularități ale sânului mamei: mameloanele ombilicate, de exemplu;
  • vid puternic creat de bebeluș în timpul suptului și care este prea dureros pentru mamă.

 

Ce trebuie să mai știm despre MA?

  • e nevoie de o dimensiune adaptată atât sânului mamei, cât și guriței copilului;
  • pot să scadă cantitatea de lapte transferată din sân, așa că urmărirea semnelor indirecte de hrănire suficientă (despre care am scris aici) trebuie să fie mai atentă și cântărirea copilului mai frecventă (de două ori pe săptămână);
  • deoarece scad transferul de lapte, există riscul să scadă și producția de lapte ( ținând cont că laptele se produce pe principiul cererii și ofertei);
  • tot din cauza scăderii transferului de lapte, crește riscul de canale înfundate și mastită (laptele care nu e extras de bebeluș rămâne în sân, mai ales că sunt anumite zone care nu se drenează și stagnarea laptelui favorizează infecția);
  • creează dependență, bebelușul asociază mâncarea cu senzația de silicon, așa că dezvățarea de ele e o reală provocare și ajung să fie folosite mult peste durata în care au fost cu adevărat necesare (asta dacă au fost vreodată necesare);

 

 

Dacă e să reținem ceva:

  • mameloanele de silicon nu pot ține locul unei atașări corecte; dimpotrivă, o vor agrava, crescând durerea și dificultatea transferului de lapte;
  • ele nu ar trebui recomandate decât de către un consultant în alăptare, doar după ce a fost evaluat suptul și doar după ce au fost încercate toate celelalte metode de rezolvare a problemei;
  • opuneți rezistență vădită când vi se recomandă la trecerea asistentei prin salon să oprească perfuzia vecinei, dvs v-ați plâns că nu puteți pune copilul la sân și ea v-a spus, „păi, dragă, n-ai sfârcuri! de ce vrei să prindă copilul?!”
  • cereți ajutor avizat

 

În încheiere vă las cu 2 povești adevărate:

Săptămânile trecute am văzut un bebeluș de 2 luni, care în prima lună nu a luat deloc în greutate, fiind hrănită cu MA; în a doua lună, părinții, inspirați de ceva și ajutați de un copil amabil, care s-a atașat pe sânul gol, au scos mameloanele din proprie inițiativă… și copilul a crescut 800 g într-o lună, ca Făt-Frumos. 

Iar a doua poveste este despre o mamă cu voință de fier, căreia i s-au recomandat MA din primele zile după naștere. După mai multe săptămâni (timp în care s-a rezolvat și o problemă de fren lingual) ne-am văzut și ne-am chinuit (ea mult mai mult decât mine) să trecem copilul de pe MA pe sân… Cum simțea sânul, cum urla ca din gură de șarpe… Într-o frumoasă zi de 8 martie, când avea deja câteva luni, copilul a decis sa-și fericească mama și a supt de la sân, fără MA. E o poveste cu happy end, dar nu sunt toate așa.

Iar celor care spuneți că ați alăptat bine, merci și cu ele, vă spun că poți să treci strada prin locuri nemarcate fără să fii lovit de mașină, dar asta nu înseamnă nici că e indicat să faci asta, nici că data viitoare vei fi la fel de norocos. 


Bibliografie:

Genna C, Selecting and using breastfeeding tools. Improving care and outcomes. Praeclarus Press,LLC. Amarillo, Texas. 2009

Darmangeat V, L’allaitement malin, Paris:Leduc.s éditions.2013

Sursa foto. www.walmart.ca

Informațiile pe care le veți regăsi aici nu țin locul unui consult de specialitate!

Unde mă găsiți?

Pentru consultațiile în alăptare fac echipa bună cu Cuibul berzelor și mă găsiți la numărul de telefon 0743 349 295 sau puteti completa formularul de mai jos.

6 + 12 =

Ce rol are tatăl lângă o mamă care alăptează?

Am scris acest articol pentru că, zilele trecute, după ce am reușit împreună cu o mămică să punem copilul la sân, acesta din urmă înghițea audibil și mama aproape că plângea de fericire, aud peste umăr un tată pufnind: „Păi și eu ce rol mai am?”.

Chiar dacă focalizarea articolului este pe familiile care au ales sau au reușit să alăpteze, rolul tatălui este la fel de important, indiferent de laptele cu care este hrănit copilul lui! 

Așadar, tăticule, vorba celor de la Taxi, „cântecul ăsta-i pentru tine, asculta-l bine!”

 

În primul rând, e de menționat că, pentru a avea o alăptare de succes este nevoie de un mare suporter, acesta fiind tatăl. Chiar dacă mama are sprijinul propriei mame, al vecinelor și prietenelor, dacă tatăl nu o susține și nu o încurajează activ (activ= mai mult decât un ridicat din umeri și un „faci ce vrei”/ „dacă tu așa crezi…” sau, preferata mea, „păi vedem acum, dacă nu se poate, oricum există lapte praf”) șansele ca ea să renunțe la greu sunt mult mai mari. 

 

Grija față de un copil nu se rezumă doar la actul hrănirii. Chiar și un bebeluș are nevoi diverse și se dezvoltă armonios atunci când ambii părinți se implică. Așa că, dacă ești în pană de idei și ai impresia că ești inutil pe lângă o mamă care alăptează, iată câteva sugestii. Cum ar fi…

 

  • să îi spui partenerei tale că se descurcă bine și că o vei susține oricât i-ar fi de greu?
  • să te asiguri că ultima masă a ei nu a fost acum o zi jumate, că bea destule lichide și că mai închide un ochi?
  • să participi la schimbatul și baia bebelușului?
  • să îl iei pe cel mic, proaspăt trezit și urlând de foame și să îl așezi lângă mama lui, încăt aceasta să îl poată alăpta?
  • după ce a mâncat, dacă îl vezi că se foiește și i-ar prinde bine să stea la verticală, să îl iei și să îl bați ușor pe spate până râgâie?
  • în serile cu colici, când vă știu toți vecinii și timpanele tale sunt inflamate, să îl iei pe gălăgiosul-bebe în brațe și să-l alini, să îi cânți/ vorbești și chiar să îl plimbi cu mașina, poate se liniștește cumva?  
  • să participi la treburile casei și să mergi la cumpărături?
  • și lista poate continua…

 

Constat cu bucurie că majoritatea taților pe care îi văd în ultima vreme sunt implicați, fac tot posibilul să stea cât mai mult pe acasă și să dea o mână de ajutor și au o licărire în ochi când își văd pruncii. Bravo vouă!

 

Un mic amendament pentru mămici: chiar dacă multe dintre noi suntem perfecționiste și am vrea ca totul să meargă strună, printre genele obosite să vedem și bunăvoința taților, chiar dacă uneori sunt mai stângaci și ezitanți. Și pentru ei e o etapă nouă, și ei sunt încântați, dar și speriați, obosiți și un cuvânt de apreciere pentru tot ce fac pentru noi le încălzește inima  și ne ajută cu și mai mare bucurie.

 

Voi încheia cu exemplul genial al unui cuplu: bebelușul lor, hrănit exclusiv cu lapte de mamă, era alăptat la sân în majoritatea timpului, având însă o masă din timpul nopții pe care o lua împreună cu tatăl, care învățase tehnica finger-feeding și cu care părea să fie foarte confortabil. Când i-am întrebat cum de au recurs la metoda asta și dacă le convine, mi-au spus că e o variantă foarte bună pentru ei ca mama să se odihnească puțin mai bine pe parcursul nopții. Mi s-a părut o dovadă extraordinară de muncă în echipă și grijă față de nevoile semenului.

Mama copilului tău este cel mai apropiat aproape al tău!

 


Bibliografie

Darmangeat V, L’allaitement malin, Paris:Leduc.s éditions.2013

Informațiile pe care le veți regăsi aici nu țin locul unui consult de specialitate!

Unde mă găsiți?

Pentru consultațiile în alăptare fac echipa bună cu Cuibul berzelor și mă găsiți la numărul de telefon 0743 349 295 sau puteti completa formularul de mai jos.

13 + 12 =

Mituri despre alăptare- episodul 4: dieta mamei

Pentru acest episod am ales niște mituri din sfera alimentației mamei care alăptează.

 

Dacă alăptez, trebuie să mănânc mai mult.

În niciun caz nu trebuie să mănânci cât pentru doi, nici în sarcină, nici în perioada alăptării. Dacă o femeie care nu e însărcinată și nu alăptează are nevoie de 1800kcal/ zi, în alăptare necesarul crește undeva la 2300 kcal/ zi. Totuși, sunt multe femei care consumă în continuare 1800-2000 kcal/ zi și în timpul alăptării iar copiii lor cresc bine și ele nu ajung străvezii.

 

Dacă alăptez, trebuie să urmez o dietă specială și să evit anumite alimente.

Cred că este unul dintre cele mai frecvente mituri pe tema alăptării, astfel că unele mame ajung să consume carne fiarta și orez timp de luni întregi, ca să nu aibă bebe colici.
În primul rând, nu s-a demonstrat că există anumite alimente care provoacă disconfort bebelușului, nici măcar varza sau fructele. În al doilea rând, corpul mamei consumă din propriile rezerve pentru a produce laptele, așa că o dietă restrictivă fără un motiv bine întemeiat conduce la niște deficite nutriționale teribile și după 3-4 luni avem mame anemice, astenice și cu oase de sticlă.
Dieta trebuie să fie echilibrată, să conțină cereale, legume și fructe proaspete, lactate și carne (sau vitamina B12 în cazul mamelor vegetariene). Așa cum în nicio situație nu se recomandă dulciurile, sucurile carbogazoase, cafeaua în exces și fumatul, perioada alăptării nu face excepție.
Bineînțeles că o mamă alergică de fond la arahide, să zicem, nu vă începe să mănânce arahide pe parcursul alăptării. Nimic ce sfidează logica nu poate să facă bine.
Și atunci principiul e următorul: nu scoatem din alimentație anumite alimente preventiv, ci doar dacă observăm că îl deranjează pe bebeluș.
Atenție, acest subpunct nu mai este valabil în cazul unui copil alergic, dar pentru a demonstra această alergie și a lua măsuri, este nevoie de consult pediatric.

 

Ar trebui să consum mai multe lichide.

Am auzit multe sfaturi și am văzut mame care beau câte 4-5 l de apă/ zi “ca să facă lapte”. Apa nu se transformă în lapte și berea nu face minuni. Cantitatea de lichide recomandată este de 2-3 l/ zi sau atât cât îi e mamei sete. Sunt și mame care simt o sete marcată chiar când bebelușul suge. Pentru ele, o cană de apă sau alt lichid dorit poate sta în preajmă și poate fi baută chiar când alăptează .
Pentru că multe mame tânjesc după cafeaua de dimineață, vă dau o veste bună: cafeaua în alăptare nu e interzisă, dacă e consumată în cantități rezonabile ( după cum spuneam, cafeaua de dimineață). Totuși, aceasta poate să scadă lactația dacă e consumată în exces și dacă îl vedeți pe cel mic mai agitat, e bine să vă întrebați dacă nu de acolo i se trage. Și atunci, fie reduceți cantitatea, fie mai așteptați o vreme până să vă bucurați din nou de ea.


Bibliografie:

The Ultimate Breastfeeding Book of Answers: The Most Comprehensive Problem-Solving Guide to Breastfeeding from the Foremost Expert in North America, Revised & Updated Edition, Jack Newman M.D., Teresa Pitman

Breastfeeding, 8th Edition, A Guide for the Medical Profession, Ruth A. Lawrence

Informațiile pe care le veți regăsi aici nu țin locul unui consult de specialitate!

Unde mă găsiți?

Pentru consultațiile în alăptare fac echipa bună cu Cuibul berzelor și mă găsiți la numărul de telefon 0743 349 295 sau puteti completa formularul de mai jos.

14 + 3 =

Mituri despre alăptare- episodul 3

În acest episod, câteva subiecte care stârnesc multă îngrijorare: se impune întreruperea alăptării când mama trece printr-o boală sau ia anumite medicamente? Dar dacă bebe e bolnav?

 

Ar trebui să întrerup alăptarea dacă am o infecție.

Foarte puține infecții reclamă acestă măsură drastică ( de exemplu, infecția cu HIV în țările dezvoltate). Pentru altele, mama se poate mulge pentru a întreține lactația, dar copilul este hrănit cu formulă (sau lapte de mamă din băncile de lapte acolo unde ele există) până când mama iese din ”zona periculoasă” (exemple concrete: mamă cu hepatită B activă și care are ragade sau mama cu leziuni de herpes pe mamelon și areolă). În cazul în care mama se îmbolnăvește de varicelă chiar în preajma nașterii, ea este despărțită de bebeluș, dar asta nu o împiedică să întrețină lactația și, odată reuniți, să își poată alăpta puiul, sprijinită de personal calificat și familie. În rest, este chiar indicată alăptarea, deoarece prin lapte se transmit anticorpii pe care mama îi produce încă dinainte de a fi manifestă boala. Asta nu înseamnă că în gripă tușim pe copii ca să-i călim, dar nici că îi privăm de antidotul pe care însuși corpul nostru îl produce.

 

Ar trebui să întrerup alăptarea când copilul trece printr-o boală ( infecțioasă sau de altă natură).

Există foarte puține boli în care laptele de mamă face mai mult rău decât bine ( galactozemia– o boală genetică rară, în care alăptarea este contraindicată; fenilcetonuria– o altă boală genetică pentru care în România se face screening la naștere și în care se recomandă alăptare parțială împreună cu o formulă specială de lapte; intoleranța la lacoză cauzată de deficitul congenital de lactază este o altă boală foarte rară;
în alergia la proteinele laptelui de vacă nu este necesară încetarea alăptării, ci mama poate urma o dietă care să nu conțină aceste proteine și astfel îl poate proteja pe cel mic). Despre aceste probleme găsiți un articol aici.
Întreruperea alăptării este, probabil, cel mai mare deserviciu pe care i-l putem face copilului bolnav. Odată pentru că laptele de mamă conține leucocite și macrofage ( celule luptătoare) și multe substanțele care luptă împotriva microbilor ( cum sunt anticorpii). Pe de altă parte, în lapte se află și niște substanțe analgezice, care produc alinarea durerii celui mic. Și însuși actul alăptării, prin faptul că ținem copilul în brațe și îl mângîiem, îl ajută să treacă mai ușor prin boală. De multe ori, când copilul are o infecție, singura mâncare pe care o mai acceptă este lapte de mamă și atunci se recomandă creșterea frecvenței meselor.

 

Ar trebui să întrerup alăptarea când iau anumite medicamente

Chiar dacă pe cele mai multe prospecte de medicamente regăsim cuvintele “a se întrerupe alăptarea pe perioada tratamentului”, în realitate, medicamentele trec în lapte în cantități infime și sunt metabolizate fie direct în lapte, fie în stomacul copilului, astfel că nu mai ajung să se absoarbă în sânge. Așa cum sunt puține boli ale mamei și puține condiții ale copilului care contraindică alăptarea, la fel sunt și puține medicamente care obligă la a nu alăpta și uneori pot fi înlocuite cu altele, care nu mai reprezintă un pericol. Și atunci de ce atâta panică și interdicție? Companiile farmaceutice nu își asumă niciun fel de risc iar prin recomandarea de a întrerupe alăptarea se acoperă de eventuale evenimente neplăcute. Iar cadrele medicale nu cunosc problema. Vestea bună însă este că există tot mai multe studii pe această temă și o bază de date consistentă de unde cadrele medicale și chiar părinții se pot informa. Dacă vă confruntați cu asemenea situații, rugati-vă medicul curant să verifice compatibilitatea medicamentului prescris cu alăptarea și să vă prescrie alt medicament, dacă primul ales implică riscuri.

 

Coming up next: despre dieta mamei pe parcursul alăptării. 


Bibliografie:

The Ultimate Breastfeeding Book of Answers: The Most Comprehensive Problem-Solving Guide to Breastfeeding from the Foremost Expert in North America, Revised & Updated Edition, Jack Newman M.D., Teresa Pitman

Breastfeeding, 8th Edition, A Guide for the Medical Profession, Ruth A. Lawrence

Informațiile pe care le veți regăsi aici nu țin locul unui consult de specialitate!

Unde mă găsiți?

Pentru consultațiile în alăptare fac echipa bună cu Cuibul berzelor și mă găsiți la numărul de telefon 0743 349 295 sau puteti completa formularul de mai jos.

14 + 11 =

Despre evaluarea digitală a sucțiunii

Astăzi am participat la un curs susținut de Veronique Darmangeat, consultant în alăptare IBCLC la Paris despre evaluarea digitală a sucțiunii. Așa cum avem nevoie de o ecografie să ne lămurim ce e în abdomenul unui pacient, avem nevoie de anumite „instrumente” pentru a vedea cum suge un bebeluș. A urmări atașarea și a evalua un supt sunt de mare ajutor, dar uneori e nevoie de ceva mai mult. Dacă îi propunem degetul la supt unui bebeluș, îl va lua în guriță și va mima ce face la sân, astfel că ne putem da seama de mișcările pe care le face cu limba, dacă menține sânul în gură, dacă face vidul încăt să „își aducă” laptele etc. 

Personal, consider că e un pas important din evaluarea unul copil alăptat care întâmpină probleme și mulți dintre copiii pe care îi văd sunt evaluați și în felul acesta… dacă ei și părinții lor sunt de acord. Uneori problemele sunt vizibile „din ușă” (un fren lingual anterior), dar alteori nu izbesc ochiul; atunci o evaluare digitală a sucțiunii devine obligatorie și ne face mai ușor drumul spre soluții. 

Deși auzisem și citisem despre această evaluare și înainte, i-am înțeles și mai bine importanța în timpul unui curs susținut tot de Veronique despre frenuri, pe care l-am urmat anul trecut, în timp ce locuiam în Franța. I-am văzut utilitatea în practică ulterior, așa că am decis să aprofundez subiectul. 


Sursa foto: https://breastfeeding.support/what-is-finger-feeding/

Disclaimer: deși imaginea este despre finger feeding, ea ilustrează perfect o parte din timpii evaluării digitale a sucțiunii; am ales să o folosesc și ca teaser pentru un viitor articol despre modurile în care îi oferim bebelușului completarea. 

Informațiile pe care le veți regăsi aici nu țin locul unui consult de specialitate!

Unde mă găsiți?

Pentru consultațiile în alăptare fac echipa bună cu Cuibul berzelor și mă găsiți la numărul de telefon 0743 349 295 sau puteti completa formularul de mai jos.

12 + 6 =

Mituri despre alăptare- episodul 2: orare, răsfăț și comparații

Continuăm seria de demontare a miturilor. În episodul de azi vorbim despre orare, răsfăț și comparații.

 

Cu cât copilul petrece la sân mai mult timp, cu atât va înghiți mai mult lapte.

Nu timpul este cel care ne indică o alăptare eficientă. Un copil poate sta două ore la sân fără să sugă mai nimic, la fel cum poate să își ia cantitatea necesară în 15-20 de minute. Cel mai bine e să vedem că deschide larg gurița, între supturi face pauze și duce barbia în jos, acesta e semn că înghite laptele supt ( am scris aici despre cum ne dăm seama că bebelușul înghite și aici despre semnele obiective că mănâncă suficient).

 

Cu cât copilul suge mai des, cu atât va fi mai răsfățat, deci trebuie să-i facem un program.

Alăptarea cu orar fix și timp limitat nu îi poate asigura copilului necesarul real de lapte ( acesta va plânge, va obosi și nu va mai fi capabil să sugă eficient)  iar mamei îi poate produce probleme la nivelul sânului ( blocarea canalelor galactofore sau angorjare, care fac suptul dificil și se intră într-un cerc vicios). Trebuie să înțelegem că laptele de mamă este mult mai ușor de digerat față de laptele praf și multe dintre “rețetele de succes” ale orarului fix au fost elaborate când formula de lapte praf era favorită. În același timp, este normal ca un copil în prima lună de viață să sugă de 8-12 ori/ zi ( după ce a stat 9 luni în contact nemijlocit cu mama, noi ne dorim să-l punem să stea cuminte într-un pat și să ceară de mâncare uitându-se la ceas). Cu cât copilul este mai mic, cu atât are un stomac mai mic și are o capacitate redusă de a sta treaz multă vreme. Este foarte probabil ca pe măsură ce trec lunile, să vă formați un orar, dar acesta nu trebuie impus din primele zile de viață. Copilul nu este “un mic terorist”, cum se obișnuia să se spună, este un om în totală dependență de mama lui și care cel mai bine se exprimă prin plâns. Cu toate acestea, dacă un supt durează peste o oră și după ce mănâncă, bebelușul se trezește imediat căutând sânul, nu are 2-3 ore de somn sau veghe linistită după ce mănâncă, acestea pot fi semne că alăptarea nu este chiar pe drumul bun și este momentul să solicitați ajutor specializat.

 

Copilul trebuie să sugă din ambii sâni la fiecare masă.

Dacă reușește să golească un sân, sunt șanse mici să mai aibă nevoie de laptele din al doilea sân ( laptele gras și, implicit, mai sățios este la final și mai probabil copilul a supt și acest tip de lapte din primul sân). Poate fi ajutat printr-o atașare corectă și prin tehnica de compresie a sânului. Evident, dacă nu s-a săturat cu laptele din primul sân, nu îi vom da completare, ci îl vom muta la al doilea.

 

Toate femeile produc lapte in același ritm și toți copiii seamănă.

… deci dacă prietenele mele îmi spun că pruncii lor mâncau de 6 ori pe zi, nu înțeleg de ce al meu vrea să mânânce din 2 în 2 ore.

Așa cum un om are ochii verzi și celălalt căprui, la fel diferă fiecare cuplu mamă-copil de un altul. Ritmul în care mănâncă un copil depinde și de capacitatea sânului de a produce, dar mai ales de a stoca laptele (și asta nu depinde de dimensiunea sânului ). Mai grafic ar fi să ne imaginăm că unii sâni pot stoca 50 ml, pe când alții 150 ml. Nu e de mirare că mama care are sâni cu o capacitate mai mică de stocare va alăpta mai des. Și nu e nimeni vinovat și responsabil pentru asta, la fel cum oamenii cu ochii verzi nu sunt mai speciali decât cei cu ochii căprui.

 

În episodul următor vom vorbi despre alăptare când trecem prin anumite boli.

Informațiile pe care le veți regăsi aici nu țin locul unui consult de specialitate!

Unde mă găsiți?

Pentru consultațiile în alăptare fac echipa bună cu Cuibul berzelor și mă găsiți la numărul de telefon 0743 349 295 sau puteti completa formularul de mai jos.

5 + 6 =

Așa arată ”o gură bună de lapte”

Așa cum spuneam și în primul episod al miturilor despre alăptare, o atașare corectă este cheia succesului în alăptare sau o atașare incorectă este rădăcina celor mai multor probleme. Împreună cu această atașare, este absolut esențial să învățăm cum arată un supt eficient și cum se vede dacă bebelușul înghite lapte sau doar suzetează.

Pe site-ul doctorului Jack Newman găsiți multe resurse utile și frumos explicate. Printre ele este și acest video, în care putem să vedem un bebeluș în primele sale zile de viață și care stă exemplar la sân ( gurița larg deschisă, bărbia în sân, nasul liber) și înghite „ca la carte” ( duce în jos bărbia, umple „gușa de pelican„ și face acea mișcare de unduire prin care înghite laptele).

 

Good Drinking

Informațiile pe care le veți regăsi aici nu țin locul unui consult de specialitate!

Unde mă găsiți?

Pentru consultațiile în alăptare fac echipa bună cu Cuibul berzelor și mă găsiți la numărul de telefon 0743 349 295 sau puteti completa formularul de mai jos.

13 + 10 =

Cum știu dacă bebelușul meu alăptat mănâncă suficient?

     Este o întrebare care îi frământă pe majoritatea părinților și mulți recunosc că, deși se bucură că alăptează, le lipșește controlul asupra cantității. Pe deoparte, vrem să fim părinți responsabili și știm că noua viață e dependentă de noi 100%. Pe de altă parte, suntem presați de anturaj: ”Nu vezi că urlă de foame, de ce nu-i dai și lapte praf? De unde știi tu că ai lapte destul?”. 

     În teorie, un nou-născut (în prima lună de viață) ar trebui să mănânce cam 150 ml/ kg corp/ 24 de ore. De exemplu, pentru un bebeluș de 3000 g ( 3 kg), 150ml x 3= 450 ml de lapte pe 24 de ore iar pentru unul de 3500g, cantitatea va fi de 520 ml de lapte pe zi. Începând cu a doua lună de viață, cantitatea crește până la 800, chiar 1000 ml pe zi.     

     Pentru copiii hrăniți cu formulă sau cu lapte muls, nimic mai simplu, ne ajută aritmetica să știm dacă mănâncă suficient sau nu. Pentru copiii hrăniți exclusiv la sân…facem ochii mari și ne apucă palpitațiile. Vestea bună este că avem niște semne indirecte care ne pot fi de mare ajutor. Sunt indirecte pentru că nu știm cantitatea pe care o mănâncă bebelușul, dar vedem efectele acestei cantități asupra fiziologiei și comportamentului său. Ele nu se citesc în zațul de cafea, ci mai degrabă în scutec.   

     Aceste semne sunt: scaunele, urina, curba greutății și comportamentul copilului.   

 

    Cititori în scutece     

     Primele scaune ale nou-născutului sunt foarte închise la culoare și lipicioase; ele poartă numele de meconiu. Prioritatea organismului este să elimine acest meconiu în primele 3 zile după naștere și mai puțin să inunde rinichii, așa că primul lapte, colostrul, este în cantitate mică, dar de esență tare (un articol întreg despre colostru va fi publicat în curând), motiv pentru care urina este în cantitate mică în primele 2 zile după naștere și mai închisă la culoare (cu mici zone de culoare cărămizie, dar nu e obligatoriu) dar care va crește odată cu venirea laptelui.     

     Un copil hrănit bine va avea:

  • în prima lună de viață minim un scaun galben-muștar (de regulă cu grunji-mici bobițe albe) pe 24 de ore- unii bebeluși au scaun după fiecare masă, ceea ce este din nou, normal; începând cu a doua lună de viață scaunele se pot rări (scaunele copiilor hrăniți mixt sau cu doar cu formulă au un alt aspect ) și
  • va urina încât să ude minim 6 scutece pe 24 de ore, o urină transparentă. În cartea sa „L’allaitement malin”, Veronique Darmangeat le propune părinților următorul exercițiu: sacrificați un scutec nefolosit, turnați în el 60 ml de apă și „cântăriți-l” în mână, pentru a vă face o idee ce înseamnă ”un scutec plin” pentru un nou-născut.   

 

    Cititori de cântar   

     Pentru copilul alăptat, uitați de formula 500 g în prima lună, 750 g/ lună în următoarele trei etc. Această formulă a fost stabilită pentru copiii hrăniți cu lapte praf. Copiii alăptați au un alt mod de a crește în greutate ( în general, cresc mult -1 kg/ lună sau 30 g/ zi în primele 3 luni, pentru ca apoi creșterea să încetinească, fără însă a avea o problemă). Pentru ei există curbe de creștere speciale, stabilite în urma studierii greutății copiilor exclusiv alăptați din mai multe populații de pe Glob. Acestea se pot descărca gratuit de pe site-ul OMS și este de dorit să fie folosite și în cabinetele de medicină de familie și pediatrie. Să nu uităm, totuși, că un copil alăptat mulțumit, care are scaune și urinează suficient, dar iese puțin din normele curbelor de creștere este un copil perfect normal și nu are nevoie de suplimentare, trebuie doar supravegheat.   

    Când lucrurile sunt pe făgașul normal, se recomandă să cântărim bebelușii o dată/ săptămână în prima lună și apoi o dată/ lună. Este bine să folosiți un cântar de încredere ( eu le verific cântărind ceva cu greutate fixă- un kg de făină, de exemplu), căruia să nu îi schimbați poziția (valorile arătate pot varia), cântăriți copilul dezbrăcat complet și notați-vă valoarea.    

   Tehnica „mă cântăresc eu cu copilul în brațe și apoi fără” e ingenioasă dar nu e de încredere.      

     

    Despre proba suptului   

     Deși mai toți părinții sunt sfătuiți să o facă, utilitatea ei e mică și angoasa pe care o generează e mare. Personal, nu o indic niciodată acasă și chiar îi încurajez pe părinții care o practică să renunțe la ea, învățându-i semnele mai puțin anxietante ale unei alimentații suficiente. 

 

    Comportamentul copilului alăptat 

    Un alt instrument este comportamentul. Să ne studiem copiii, să învățăm să le recunoaștem semnalele. Un copil sătul se relaxează, își deflectează brațele, nu mai are pumnii strânși, e calm și fie adoarme (când se inmoaie „ca o cârpă”- nu e frumos, dar e ilustrativ), fie stă treaz, dar nu mai caută sânul. Dacă îl puneți jos, e posibil să plângă, dar asta nu înseamnă neapărat că îi e foame, ci mai degrabă ar dori să mai stea în brațe (don’t we all?). Având ca singură metodă de semnalizare plânsul, copiii plâng din n motive și cu timpul ajungem să îi cunoaștem (acum îl doare burtica, acum vrea să îi schimb scutecul, acesta e plânsul de ținut în brațe). 

© casanowe1 / Depositphotos © logoboom / Depositphotos

     Dacă bebelușul dumneavoastră alăptat nu udă scutecele, urina e concentrată, nu pare să ia în greutate ( de multe ori părinții nu reușesc să își procure un cântar, dar văd că bebe începe să „umple” hăinuțele) și e prea agitat, trezindu-se frecvent ( nu are perioade de 2-3 ore de somn), își suge mereu mânuțele sau dimpotrivă, este somnolent, nu ezitați să cereți de urgență ajutor specializat. 


Bibliografie

Darmangeat V, L’allaitement malin, Paris:Leduc.s éditions.2013

Lawrance RA, Lawrance RM, Breastfeeding. A guide for medical profession. 8th edition. Philadelphia: Elsevier. 2016

Informațiile pe care le veți regăsi aici nu țin locul unui consult de specialitate!

Unde mă găsiți?

Pentru consultațiile în alăptare fac echipa bună cu Cuibul berzelor și mă găsiți la numărul de telefon 0743 349 295 sau puteti completa formularul de mai jos.

12 + 13 =

Confuzia dintre diferite componente ale laptelui de vacă

     Observ o mare confuzie în rândul părinților și, din păcate, și în rândul cadrelor medicale mai puțin familiarizate cu patologia pediatrică, între componentele laptelui de vacă. Mai concret, aud frecvent părinți care se consideră alergici pentru că se balonează dacă beau o cană de lapte sau medici de familie care, după ce consultă un bebeluș cu scaune cu sânge, ridică suspiciunea de alergie la proteinele laptelui de vacă, dar îi recomandă mamei care alăptează să evite laptele dulce, continuând să consume brânză sau iaurt.

     Grosso modo, există 3 entități care ne interesează și pe care o să le dezbat aici: alergia la proteinele laptelui de vacă (APLV), intoleranța dobândită la lactoză și intoleranța la lactoză cauzată de deficitul congenital de lactază sau alte enzime responsabile de degradarea glucidelor.

     Pentru început, câteva noțiuni de fiziologie care să ne ajute să înțelegem mai bine. Glucidul din lapte se numește lactoză (este un dizaharid- di de la doi- format din glucoză și galactoză). El nu poate fi absorbit ca atare în sânge, așa că are nevoie să fie ”mărunțit”, proces pe care îl face o enzimă care se numește lactază. Această lactază muncește la nivelul celulelor care tapetează intestinul subțire (enterocite). Când laptele ajunge în intestin, lactaza detectează lactoza, o mărunțește și ce rezultă se absoarbe în sânge și folosește corpului pentru energie, în principal. Proteinele din lapte sunt o cu totul altă poveste, ele sunt mărunțite de alte enzime, rolul lor e altul în organism.

     Trecând acum la subiectul nostru, voi începe cu cea mai comună problemă, intoleranța dobândită la lactoză. Îi spune dobândită, pentru că nu ne naștem cu ea, ci o întâlnim mai târziu în viață în 2 situații: fie cu trecerea timpului, fie după o gastroenterocolită.
     Odată cu înaintarea în vârstă, corpul nostru decide, programat genetic fiind, că i-a ajuns laptele digerat până acum și își scade rezervele de lactază, așa că mulți adulți, deîndată ce consumă lapte dulce simt un disconfort reprezentat de balonare și unii au chiar crampe și scaune apoase. Cam la fel se întâmplă și după o perioadă mai lungă de post, în care nu am mâncat lapte: organismul a sesizat că nu mai e nevoie să digere lactoza și, fiind o mașinărie inteligentă și intuitivă, a redus din enzima necesară, lactaza. La copii, simptomele generate de această scădere a enzimei încep să apară în jurul vârstei de 6-7 ani. O altă curiozitate ar fi că 80% dintre adulții de culoare sunt „mai programați” decât populația albă în a reduce considerabil cantitatea de lactază. 
     În cazul infecțiilor intestinale care produc diaree ( cunoscute sub numele de gastroenterocolite), celulele acelea de care aminteam mai sus – enterocitele- sunt afectate, chiar distruse, așa că și cantitatea de lactază scade. Din acest motiv, sunt copii care rămân cu o sensibilitate după o infecție și au nevoie de câteva săptămâni pentru a digera din nou lactoza. Poate ați auzit de laptele delactozat, recomandat cu mare avânt mai demult în boala diareică. Totuși, în ultimii ani este recomandat în situații mult mai rare, dar despre asta într-un episod ulterior.

     Deși neplăcută, e o situație care nu pune în pericol viața și o putem evita prin consumul de produse lactate fermentate de genul iaurtului sau brânzeturilor maturate ( bacteriile conținute de aceste produse au mărunțit deja o mare parte din lactază).

     Despre APLV nu o să filozofez prea mult, e o boală care merită mai mult de 3 rânduri. Vreau să menționez câteva aspecte- cheie:

  • Nu e o condiție de ignorat, e nevoie de consult pediatric și urmărire pe termen lung.
  • Se poate asocia cu alte alergii alimentare, care împreună pot fi factori agravanți pentru alte boli alergice de genul astmului bronșic.
  • Cel mai frecvent se manifestă la bebeluș prin scaune cu striuri de sânge, creștere insuficientă în greutate, manifestări de tipul refluxului gastro-esofagian.
  • De multe ori analizele efectuate sunt normale, dar asta nu înseamnă că excludem boala.
  • Și nu în ultimul rând, punctul la care voiam mai degrabă să ajung: suspiciunea de APLV impune evitarea în totalitate a proteinelor laptelui de vaca. Asta înseamnă că la un copil alăptat, mama nu va mai consuma niciun produs care să conțină nici măcar urme de proteine din lapte ( sper că acum e clar de ce nu ne ajută aici iaurtul și brânza maturată), iar la un copil hrănit cu formulă de lapte praf, în niciun caz nu e de folos laptele delactozat, ci cel care are proteinele mărunțite la maxim ( un hidrolizat sau, cea mai cea, formula cu aminoacizi).

     Am lăsat intoleranța la lactoză cauzată de deficitul congenital de lactază sau alte enzime pe ultimul loc pentru că este o boală extrem de rară. Este o boală genetică: din cauza unor mutații, organismul nu este capabil să producă lactaza sau alte enzime implicate în procesul de mărunțire a glucidelor. Este o boală atât de rară, încât mulți pediatri cu experiență pot spune că au văzut câteva cazuri în toată cariera lor. Pentru formularea diagnosticului este nevoie de teste speciale care se pot efectua doar în centre specializate. Așa că la un bebeluș cu tot felul de simptome digestive este foarte puțin probabil să ne gândim că are intoleranță la lactoză. 

     Sper că e mai clar acum și că, înțelegând mai bine aceste noțiuni, vom ști să folosim corect vocabularul acesta aferent…laptelui.


Bibliografie:

Kliegman RM, Stanton BF, St. Geme JW, Schor NF, Nelson Textbook of Pediatrics. 20th edition. Philadelphia: Elsevier. 2016

Informațiile pe care le veți regăsi aici nu țin locul unui consult de specialitate!

Unde mă găsiți?

Pentru consultațiile în alăptare fac echipa bună cu Cuibul berzelor și mă găsiți la numărul de telefon 0743 349 295 sau puteti completa formularul de mai jos.

5 + 6 =

Informațiile pe care le veți regăsi aici nu țin locul unui consult de specialitate!

Articole recente

Atelierul de alăptare- ediția mai 2019

Dincolo de „instinct”, ceva „natural și minunat”, „hrană și iubire”, odată cu „medicalizarea” actului nașterii, care a adus atâtea beneficii, experiența alăptării a devenit, din păcate, mai degrabă o cursă cu obstacole decât un drum lin și sigur.Primele zile după...

Somnul copilului mic – dificultăți și soluții

Autor: Raluca Ilca Așa cum adulții au dificultăți de somn, nici copiii nu sunt scutiți de acest fel de probleme. Nici cei mici, nici cei mari. Este chiar o problemă foarte comună. Vestea bună este că, pentru toate aceste probleme, există soluții. Vestea și mai bună...

Pledoarie pentru apă și săpun

Au trecut mai bine de 150 de ani de când Semmeilweis a descoperit că spălatul pe mâini literalmente salvează vieți, deschizând ușa spre era dezinfectanților și a sterilizatoarelor. Și e grozav că am ajuns aici și nu se mai moare de febră puerperală și de alte zeci de...

Care e treaba cu regurgitatul bebelușilor?

Mulți părinți de bebeluși se sperie când văd că din gurița copilului iese lapte, imediat sau la distanță de masă, însoțit sau nu de râgâială… și spun, cu o grimasă terifiată că bebe varsă. Este bine să știm diferența dintre regurgitație și vărsătură, mai ales pentru...

Epistaxisul sau când ne curge sânge din nas

Hemoragia de la nivelul nasului poartă numele de epistaxis. El nu este o boală în sine, ci un semn. Apare destul de frecvent la copii și de obicei sperie persoanele din jur. Dar în peste 90% din cazuri este inofensivă și nu ascunde nimic deosebit în spate. Evident că...

Unde mă găsiți?

Pentru consultațiile în alăptare fac echipa bună cu Cuibul berzelor și mă găsiți la numărul de telefon 0743 349 295 sau puteti completa formularul de mai jos.

2 + 1 =