Alăptare

Confuzia dintre diferite componente ale laptelui de vacă

Confuzia dintre diferite componente ale laptelui de vacă

Confuzia dintre diferite componente ale laptelui de vacă

     Observ o mare confuzie în rândul părinților și, din păcate, și în rândul cadrelor medicale mai puțin familiarizate cu patologia pediatrică, între componentele laptelui de vacă. Mai concret, aud frecvent părinți care se consideră alergici pentru că se balonează dacă beau o cană de lapte sau medici de familie care, după ce consultă un bebeluș cu scaune cu sânge, ridică suspiciunea de alergie la proteinele laptelui de vacă, dar îi recomandă mamei care alăptează să evite laptele dulce, continuând să consume brânză sau iaurt.

     Grosso modo, există 3 entități care ne interesează și pe care o să le dezbat aici: alergia la proteinele laptelui de vacă (APLV), intoleranța dobândită la lactoză și intoleranța la lactoză cauzată de deficitul congenital de lactază sau alte enzime responsabile de degradarea glucidelor.

     Pentru început, câteva noțiuni de fiziologie care să ne ajute să înțelegem mai bine. Glucidul din lapte se numește lactoză (este un dizaharid- di de la doi- format din glucoză și galactoză). El nu poate fi absorbit ca atare în sânge, așa că are nevoie să fie ”mărunțit”, proces pe care îl face o enzimă care se numește lactază. Această lactază muncește la nivelul celulelor care tapetează intestinul subțire (enterocite). Când laptele ajunge în intestin, lactaza detectează lactoza, o mărunțește și ce rezultă se absoarbe în sânge și folosește corpului pentru energie, în principal. Proteinele din lapte sunt o cu totul altă poveste, ele sunt mărunțite de alte enzime, rolul lor e altul în organism.

     Trecând acum la subiectul nostru, voi începe cu cea mai comună problemă, intoleranța dobândită la lactoză. Îi spune dobândită, pentru că nu ne naștem cu ea, ci o întâlnim mai târziu în viață în 2 situații: fie cu trecerea timpului, fie după o gastroenterocolită.
     Odată cu înaintarea în vârstă, corpul nostru decide, programat genetic fiind, că i-a ajuns laptele digerat până acum și își scade rezervele de lactază, așa că mulți adulți, deîndată ce consumă lapte dulce simt un disconfort reprezentat de balonare și unii au chiar crampe și scaune apoase. Cam la fel se întâmplă și după o perioadă mai lungă de post, în care nu am mâncat lapte: organismul a sesizat că nu mai e nevoie să digere lactoza și, fiind o mașinărie inteligentă și intuitivă, a redus din enzima necesară, lactaza. La copii, simptomele generate de această scădere a enzimei încep să apară în jurul vârstei de 6-7 ani. O altă curiozitate ar fi că 80% dintre adulții de culoare sunt „mai programați” decât populația albă în a reduce considerabil cantitatea de lactază. 
     În cazul infecțiilor intestinale care produc diaree ( cunoscute sub numele de gastroenterocolite- despre care am scris aici), celulele acelea de care aminteam mai sus – enterocitele- sunt afectate, chiar distruse, așa că și cantitatea de lactază scade. Din acest motiv, sunt copii care rămân cu o sensibilitate după o infecție și au nevoie de câteva săptămâni pentru a digera din nou lactoza. Poate ați auzit de laptele delactozat, recomandat mai demult în boala diareică (despre cum gestionăm diareea și când ne nevoie să schimbăm laptele, am scris aici.)

     Deși neplăcută, e o situație care nu pune în pericol viața și o putem evita prin consumul de produse lactate fermentate de genul iaurtului sau brânzeturilor maturate ( bacteriile conținute de aceste produse au mărunțit deja o mare parte din lactază).

     Despre APLV nu o să filozofez prea mult, e o boală care merită mai mult de 3 rânduri. Vreau să menționez câteva aspecte- cheie:

  • Nu e o condiție de ignorat, e nevoie de consult pediatric și urmărire pe termen lung.
  • Se poate asocia cu alte alergii alimentare, care împreună pot fi factori agravanți pentru alte boli alergice de genul astmului bronșic.
  • Cel mai frecvent se manifestă la bebeluș prin scaune cu striuri de sânge, creștere insuficientă în greutate, manifestări de tipul refluxului gastro-esofagian.
  • De multe ori analizele efectuate sunt normale, dar asta nu înseamnă că excludem boala.
  • Și nu în ultimul rând, punctul la care voiam mai degrabă să ajung: suspiciunea de APLV impune evitarea în totalitate a proteinelor laptelui de vaca. Asta înseamnă că la un copil alăptat, mama nu va mai consuma niciun produs care să conțină nici măcar urme de proteine din lapte ( sper că acum e clar de ce nu ne ajută aici iaurtul și brânza maturată), iar la un copil hrănit cu formulă de lapte praf, în niciun caz nu e de folos laptele delactozat, ci cel care are proteinele mărunțite la maxim ( un hidrolizat sau, cea mai cea, formula cu aminoacizi).

     Am lăsat intoleranța la lactoză cauzată de deficitul congenital de lactază sau alte enzime pe ultimul loc pentru că este o boală extrem de rară. Este o boală genetică: din cauza unor mutații, organismul nu este capabil să producă lactaza sau alte enzime implicate în procesul de mărunțire a glucidelor. Este o boală atât de rară, încât mulți pediatri cu experiență pot spune că au văzut câteva cazuri în toată cariera lor. Pentru formularea diagnosticului este nevoie de teste speciale. Așa că la un bebeluș cu tot felul de simptome digestive este foarte puțin probabil să ne gândim că are intoleranță la lactoză. Pe cât de sofisticată e boala, pe atât de simplu e tratamentul: odată cu laptele, administrăm bebelușului și enzima (lactaza).

     Sper că e mai clar acum și că, înțelegând mai bine aceste noțiuni, vom ști să folosim corect vocabularul acesta aferent laptelui și vom ști când și ce anume avem de făcut. 


Bibliografie:

Kliegman RM, Stanton BF, St. Geme JW, Schor NF, Nelson Textbook of Pediatrics. 20th edition. Philadelphia: Elsevier. 2016

Informațiile pe care le veți regăsi aici nu țin locul unui consult de specialitate!

Unde mă găsiți?

Sunt pediatru în cadrul Spitalului Regina Maria din Cluj iar pentru consultațiile în alăptare fac echipa bună cu Cuibul berzelor.  Mă găsiți pe facebook, la numărul de telefon 0743 349 295 sau puteti completa formularul de mai jos.

13 + 1 =

Cum dezghețăm sau încălzim laptele de mamă

Cum dezghețăm sau încălzim laptele de mamă

Cum dezghețăm sau încălzim laptele de mamă

Sursa imagine: pinterest.com

Dacă am stocat laptele în mod corect, cum am învățat aici, dacă tot am ocupat atâta vreme spațiul prețios din congelator, acum să vedem cum dezghețăm laptele de mamă.

Când începem să folosim stocurile din congelator, mereu vom alege laptele cel mai vechi, cu condiția să fie încă valabil. ( ”termenul de valabilitate” îl găsiți aici).

Trebuie să anticipăm faptul că va fi nevoie de lapte, ca să nu ne trezim cu un copil care urlă de foame și o pungă de lapte înghețat, așa că îl vom pregăti din timp. Avem mai multe metode de dezghețare:

  • îl putem pune la frigider și se va dezgheța treptat (peste noapte, de exemplu);
  • dacă avem nevoie mai urgentă, putem folosi un recipient cu apă caldă în care vom întroduce punga cu lapte, astfel că se va degheța mai repede, dar suficient de lent încât să nu i se distrugă proprietățile.

NU se recomandă dezghețarea sau încălzirea laptelui în cuptorul cu microunde, deoarece acesta încălzește neuniform și putem provoca arsuri bebelușului și pentru că prin acest tip de încălzire se distrug anticorpii din lapte.

Pentru încălzirea laptelui care a stat în frigider, putem fie să îl scoatem din timp încât să fie consumat la temperatura camerei (bebelușii pot consuma și lapte la temperatura camerei, nu e obligatoriu să fie încălzit, este doar o problemă de preferință), fie să îl încălzim într-un recipient cu apă caldă (sau sub jet de apă caldă la robinet, dar să încercăm să mai salvăm și planeta), cu grijă, încât apa să nu ajungă până la gura recipientului.

Întotdeauna, înainte de a-l da copilului, vom testa temperatura laptelui picurând puțin pe incheietura mâinii (în interior, pentru că pielea e mai sensibilă decât pe dosul mâinii).

Și încă ceva important: laptele decongelat sau încălzit dintr-un recipient pe care deja bebelușul l-a folosit și care rămâne nu va ma fi repus în frigider sau recongelat. El mai poate rămâne la temperatura camerei 1-2 ore, în funcție de cât est de cald în cameră, în caz că bebe dorește și felul doi. Altfel, cu durere în suflet pentru orele petrecute pompând… îi dați drumul pe apa sâmbetei… Dacă, totuși, a rămas lapte decongelat dar recipientul nu a fost atins de gurița bebelușului (de exemplu, l-ați stocat într-o pungă și doar o parte din el ați pus în biberon), acesta poate fi ținut încă 4 ore la temperatura camerei și 24 de ore în frigider. 


Bibliografie:
Lawrance RA, Lawrance RM, Breastfeeding. A guide for medical profession. 8th edition. Philadelphia: Elsevier. 2016
Darmangeat V, Ma bible de l’allaitement. Paris:Leduc.s éditions.2018

Informațiile pe care le veți regăsi aici nu țin locul unui consult de specialitate!

Unde mă găsiți?

Sunt pediatru în cadrul Spitalului Regina Maria din Cluj iar pentru consultațiile în alăptare fac echipa bună cu Cuibul berzelor.  Mă găsiți pe facebook, la numărul de telefon 0743 349 295 sau puteti completa formularul de mai jos.

9 + 8 =

Cum stocăm laptele de mamă

Cum stocăm laptele de mamă

Cum stocăm laptele de mamă

Sursa imagine: www.lovelyluckylife.com

În primul rând, de ce îl stocăm? Pot fi mai multe motive: fie bebelușul este prematur sau bolnăvior și nu poate fi alăptat la sân și atunci mulgem laptele cu ajutorul unei pompe și el îl primește, fie e nevoie de completare cu lapte muls, fie vrem să facem stocuri pentru că ne întoarcem la serviciu, fie traversăm o perioadă în care lactația e abundentă și cum fiecare picătură de lapte e valoroasă ca aurul, nu prădăm nimic, valorificăm tot.

De fiecare dată când pompăm/ mulgem manual, ne spălăm pe mâini cu apă și săpun și folosim recipiente curate (spălate cu apă caldă și detergent de vase; dacă avem un copil sănătos, nu este nevoie să sterilizăm recipientele sau cupele la fiecare folosire, însă este obligatoriu ca înainte de prima folosire ele să fie spălate bine și fierte sau sterilizare; în privința frecvenței fierberii sau sterilizării la copilul sănătos, există controverse: sunt experți care recomandă, totuși, sterilizarea o dată/ zi, pe când alții spun că nu este necesar, fiind suficientă doar spălarea riguroasă; o cale de mijloc ar fi ca de 2-3 ori pe săptămână, mai ales dacă recipientele au fost transportate în alte locuri, să fie, totuși, fierte sau sterilizate).

Când folosim punguțele speciale, care sunt deja sterile și nu mai au nevoie de nicio pregătire, nu uităm să notăm data la care a fost muls înainte de a congela laptele. Nu e exces de zel să adăugăm și ora la care laptele a fost pompat, pentru că laptele pe care o mamă îl produce la 3 dimineața are o altă compoziție decât cel de la miezul zilei, variind în special conținutul hormonal (un copilaș alăptat noaptea se odihnește mai bine pentru că laptele conține melatonină și triptofan, subtanțe care ne ajută să adormim și să avem un somn odihnitor). Acest fenomen poartă numele de crononutriție și este responsabil de reglarea ritmului nostru circadian, adică alternanța dintre zi și noapte. Astfel, în măsura în care putem, este bine să oferim bebelușului la o anumită oră din zi lapte care a fost pompat aproximativ la aceeași oră (aș zice mai degrabă interval orar, pentru a nu induce falsa idee că dacă nu e fix de la acea oră, e o greșeală).

Durata de stocare a fost studiată intens și recomandările internaționale pentru copii sănătoși și la termen (nu pentru prematuri, nu pentru copiii grav bolnavi ) sunt următoarele:

  • la temperatura camerei (până la 25ºC): până la 6 ore (evident că vara, când sunt 30°, evităm să îl ținem afară și dacă nu avem altă opțiune, reducem perioada la 1-2 ore maxim);
  • în pungă izotermă cu pachete de gheată (în jur de 15ºC): până la 24 de ore;
  • în frigider (4ºC– temperatura aceasta e valabilă mai ales pentru porțiunea din spate a frigiderului, nu pentru ușă, unde e mai cald): până la 5 zile (unii spun și 8, dar e puțin cam îndrăzneț, având în vedere că nu spălăm zilnic frigiderul); aș rămâne la 5 zile;
  • la congelator : depinde ce tip de congelator avem, astfel că dacă e comun cu frigiderul, durata e de maxim 2 săptămâni, dacă e cu ușă separată de cea a frigiderului (combina frigorifică), până la 6 luni iar dacă e ladă frigorifică, 6-12 luni.
  • laptele dintr-o sticluță din care bebelușul deja a băut poate fi ținut la temperatura camerei 1-2 ore;
  • laptele care a fost dezghețat (dar din care bebe încă nu a băut) poate fi ținut 4 ore la temperatura camerei și până la 24 de ore în frigider.

Un aspect cu care ne întâlnim frecvent este legat de posibilitatea amestecării laptelui obținut din mai multe ture de pompaj. De exemplu, dacă la ora 1 mama pompează 30 ml lapte iar la ora 4 pompează alți 30 ml de lapte și dorește să ofere acești 60 ml la o singură masă sau să stocheze laptele în pungulițe de 60-100 ml, este posibil să amestecăm laptele obținut la ore diferite? Da, este posibil, atâta timp cât răcim pe rând ambele porții de lapte și nu amestecăm laptele deja răcit cu cel cald si proaspăt pompat. Adică vom pune în frigider laptele de la ora 1 într-o sticluță, îl vom răci separat și pe cel de la ora 4 în altă sticuluță iar după ce laptele din ambele recipiente va ajunge la aceeași temperatură, le putem combina. Ca să ținem minte mai bine… e ca la ciorbă 🙂 Niciodată nu voi pune ciorba caldă peste cea rece din frigider, pentru că voi compromite tot volumul de lichid.

Există, totuși, o excepție; chiar dacă nu rețin să o fi văzut scrisă undeva, aș zice că e de bun simț: dacă laptele pompat la ora 1 a fost ținut la temperatura camerei pentru a fi oferit la următoarea masă iar la ora 4 obținem o nouă porție de lapte și dorim să le oferim pe cele 2 împreună la ora 5, să spunem, atunci nu văd să fie nicio contraindicație să fie amestecate și oferite atunci. La fel, dacă avem în frigider. o porție de lapte rece pe care dorim să o combinăm cu una de lapte pompat proaspăt, putem încălzi puțin laptele din frigider și să îl combinăm cu cel proaspăt, fără a exista vreun pericol bacteriologic.

Un detaliu important este că laptele care stă o vreme sau după dezghețare poate căpăta un miros particular, ca de rânced și tendința este să spunem că s-a stricat și să îl aruncăm. De fapt, miroase așa din cauza digestiei lipidelor și nu este nici stricat, nici dăunător, îl putem da fără griji copilului, dacă acesta îl acceptă (îl poate refuza din cauza gustului și atunci nu îl forțăm).

 

 


Bibliografie:
Lawrance RA, Lawrance RM, Breastfeeding. A guide for medical profession. 8th edition. Philadelphia: Elsevier. 2016
Darmangeat V, Ma bible de l’allaitement. Paris:Leduc.s éditions.2018
Eglash A, Simon L, ABM Clinical Protocol #8: Human Milk Storage Information for Home Use for Full-Term Infants, Revised 2017. BREASTFEEDING MEDICINE Volume 12, Number 7, 2017

Informațiile pe care le veți regăsi aici nu țin locul unui consult de specialitate!

Unde mă găsiți?

Sunt pediatru în cadrul Spitalului Regina Maria din Cluj iar pentru consultațiile în alăptare fac echipa bună cu Cuibul berzelor.  Mă găsiți pe facebook, la numărul de telefon 0743 349 295 sau puteti completa formularul de mai jos.

6 + 6 =

Îngrijirea sânilor pe perioada alăptării

Îngrijirea sânilor pe perioada alăptării

Îngrijirea sânilor pe perioada alăptării

Din dorința de a nu îi face rău bebelușului, avem impresia că totul în jurul lui trebuie să fie curat, dezinfectat și chiar sterilizat, inclusiv și mai ales sânii, că doar ajung în gura copilului. Așa că îi spălăm frenetic cu apă și săpun înainte și după fiecare supt. Însă nu este nevoie și poate chiar să facă rău.

Sânul a fost creat cu un mecanism 3 în 1 de protecție, autocurățare și „momire” a bebelușului în căutare de hrană, așa că el secretă o substanță care îl protejează de agresiuni, îl curăță și care, în același timp, are un miros specific și îmbietor pentru bebeluș. Așa că, prin spălare frecventă și mai ales prin folosirea unui produs de igienă ( chiar și blând), nu facem decât să îndepărtăm această substanță. Astfel că mamelonul și areola se usucă și apare riscul de fisuri, ulterior ragade, etc.

Prin urmare, dacă la dușul zilnic spălăm sânii cu apă călduță este suficient. De asemenea, nu este indicată nici folosirea (vorbim acum strict de zona areolei și a mamelonului) cremelor hidratante pe care le foloseam altădată pentru corp, pentru că nu e nevoie (vezi substanța secretată de sân), pentru că pot ajunge în gurița copilului și nimeni nu vrea să mănânce cremă și pentru că modifică mirosul și poate deveni neplăcut pentru bebeluș.

Există, totuși, o situație care presupune spălatul cu apă și săpun/ gel de duș, și anume, baia în piscină sau în mare.

Dacă apar mici fisuri sau aveți deja ragade, cele de mai sus sunt cu atât ”mai” valabile. Cel mai bun ciatrizant este chiar laptele de mamă, așa că după fiecare supt/ muls, mulgeți o picătura de lapte și întindeți-o cu degetul pe suprafața mamelonului și lasați sânii la aer.

Și dacă tot ne preocupă igiena, să nu uităm că nu există o regulă mai de aur decât cea a spălatului pe mâini cu apă și săpun: după ce am schimbat scutecul, după ce venim de afară, după ce folosim toaleta, după ce am tușit/strănutat în palmă ( ar trebui să nu mai strănutăm în palmă)/ șters nasul, etc.

(informațiile de mai sus sunt valabile în general; dacă aveți o anumită boală de piele cu afectarea sânului și care presupune un tratament specific, trebuie urmate recomandările făcute de medicul dvs curant)

Informațiile pe care le veți regăsi aici nu țin locul unui consult de specialitate!

Unde mă găsiți?

Sunt pediatru în cadrul Spitalului Regina Maria din Cluj iar pentru consultațiile în alăptare fac echipa bună cu Cuibul berzelor.  Mă găsiți pe facebook, la numărul de telefon 0743 349 295 sau puteti completa formularul de mai jos.

7 + 4 =

Mituri despre alăptare – Episodul 1

Mituri despre alăptare – Episodul 1

Mituri despre alăptare – Episodul 1

Primele zile după naștere sunt minunate dar și teribil de grele, ne testează rezistența fizică și psihică așa cum nu am crezut că vom experimenta vreodată. Tot ce ne lipsește este să auzim că laptele nu e bun, că mameloanele nu sunt formate, că înfometăm copilul, etc, și se cască un hău din care nu mai știm cum să ieșim. Sunt multe mituri în lumea asta, dar multe parcă roiesc în jurul alăptării și le auzim (mult prea) des venind de la cei care ar trebui să ne sprijine. Așa că am creat o serie de articole prin care mi-am propus să demontez o parte din aceste mituri. Nu le-am numerotat, pentru că sunt ”fără număr”.  Să pornim la drum.

 

Cele mai multe femei nu au lapte suficient.

Majoritatea femeilor au lapte din abundență. Problema nu este cantitatea de lapte, ci faptul că acest lapte nu ajunge la copil. Cel mai frecvent, acest lucru se întâmplă din cauză că bebelușul nu este atașat corect la sân. Deci este important ca mamei să i se arate încă din prima zi după naștere cum să atașeze corect copilul la sân.

 

Laptele praf este mai hrănitor pentru copilul meu.

Nu există aliment mai potrivit nevoilor copilului decât laptele de mamă. Nicio formulă de lapte praf, oricât de ”avansată” ar fi, nu poate să înlocuiască un aliment perfect adaptat atât din punct de vedere al cantității, cât și al calității. Ce formulă de lapte își schimbă compoziția când e prea cald afară sau conține anticorpi sau substanțe antialgice când copilul e bolnav? Evident, niciuna!

 

Colostru e “prea slab”.

Dimpotrivă. Chiar dacă uneori este aproape transparent, colostrul este extrem de hrănitor și este exact mâncarea de care copilul are nevoie în primele zile de viață. Conține multe proteine și anticorpi extrem de importanți care vor apăra copilul de infecții, stimulează tubul digestiv să elimine meconiul și scade riscul de icter. Iar cantitatea mult mai mică ( 30-100 ml/ zi) este perfect adaptată stomacului mic al copilului și rinichilor imaturi.

 

Laptele din primele 3-4 zile după naștere este insuficient, deci este obligatoriu să completăm alăptarea cu lapte praf.

Cele mai multe probleme legate de alăptare în primele zile sunt consecința unei atașări necorespunzătoare a copilului la sânul mamei. Cu foarte mici excepții, laptele ( colostrul) “vine” la timp și în cantități suficiente, adică adaptate nevoii copilului. De aceea, este important să ne asigurăm că acest colostru ( care se poate exprima sau nu la nivelul mamelonului) ajunge în gurița copilului. Iar a mulge cu pompa sânul pentru a vedea dacă se produce lapte suficient nu este în niciun caz un mod eficient de a evalua cantitatea de lapte. Soluția este atașarea corectă și asigurarea că bebelușul înghite!

 

Este normal ca alăptarea să doară.

Ce este normal este un grad redus de discomfort la nivelul sânilor în primele zile. Durerea puternică și care persistă pe parcursul suptului este un semn de alarmă că bebelușul nu este bine atașat, fie pentru că este prea departe de sân, fie pentru că gurița lui are o problemă (un fren sublingual, de exemplu). Totodată, o durere intensă apărută după câteva zile poate fi semnul unei infecții. Dacă vă confruntați cu o situație asemănătoare, un consultant în alăptare vă poate ajuta să depistați cauza și vă poate îndruma cum să o remediați. 

 

Sânul trebuie pregătit înainte de naștere, mamelonul trebuie ajutat să se formeze.

Chiar dacă pare că ne confruntăm cu o epidemie de ”nu ai sfârcuri, dragă, nu are de ce prinde copilul!”, marea majoritate a mamelor au tot ce le trebuie pentru a alăpta și nu au nevoie de timp și tehnici pentru a-și forma mameloanele. Nu s-a dovedit că există vreun procedeu eficient de a pregăti mamelonul pentru alăptare. Dimpotrivă, frecarea acestuia cu prosopul, cum se obișnuia mai demult și încă se zvonește că ar fi benefic, crește riscul de fisuri și predispune la ragade. Singurele mameloane care au nevoie de puțin ajutor sunt cele ombilicate, dar dacă îi acordăm creditul și șansa copilului, va reuși el, cu puțin ajutor, să se atașeze și să sugă eficient și într-o astfel de situație. 

 

În episodul următor vom vorbi despre orare, răsfăț și comparații. 

Informațiile pe care le veți regăsi aici nu țin locul unui consult de specialitate!

Unde mă găsiți?

Sunt pediatru în cadrul Spitalului Regina Maria din Cluj iar pentru consultațiile în alăptare fac echipa bună cu Cuibul berzelor.  Mă găsiți pe facebook, la numărul de telefon 0743 349 295 sau puteti completa formularul de mai jos.

10 + 1 =

Informațiile pe care le veți regăsi aici nu țin locul unui consult de specialitate!

Articole recente

Epistaxisul sau când ne curge sânge din nas

Hemoragia de la nivelul nasului poartă numele de epistaxis. El nu este o boală în sine, ci un semn. Apare destul de frecvent la copii și de obicei sperie persoanele din jur. Dar în peste 90% din cazuri este inofensivă și nu ascunde nimic deosebit în spate. Evident că...

De bun simț despre vărsături, diaree și deshidratare

O problemă cu care aproape orice părinte cred ca s-a confruntat este apariția diareei, însoțită sau nu de vărsături și febră. În acest articol voi explica ce sunt acestea și când ar trebui să ne îngrijorăm și să ne prezentăm la medic sau când putem încerca să tratăm...

Cum gestionăm gastroenterocolita

Dacă în acest articol ne familiarizam cu conceptele, în rândurile de mai jos veți găsi câteva sfaturi practice despre cum se poate gestiona o gastroenterocolită ușoară acasă și când să vă adresați medicului pentru un consult. În caz de vărsături, trebuie să ținem cont...

Tehnici de supraviețuire a pandemiei împreună cu copiii

Autor: Raluca Ilca       Dragi părinți, bunici și alti adulți implicați în îngrijirea copiilor în aceste zile, iată că trecem printr-o situație neobișnuită, atipică, care ne provoacă neliniște, îngrijorare, frică și alte emoții care ne pot copleși. Situația poate...

Curs online de diversificare și autodiversificare

Dacă vă apropiați de momentul diversificării sau abia ați început și aveți dileme și întrebări, acest curs este potrivit pentru voi. Vom discuta despre: vârsta optimă pentru introducerea alimentelor ce alimente sunt de preferat și de evitat regulile de baza principii...

Unde mă găsiți?

Sunt pediatru în cadrul Spitalului Regina Maria din Cluj iar pentru consultațiile în alăptare fac echipa bună cu Cuibul berzelor.  Mă găsiți pe facebook, la numărul de telefon 0743 349 295 sau puteti completa formularul de mai jos.

2 + 1 =