Ce rol are tatăl lângă o mamă care alăptează?

by 1 Apr 2019Alaptare, În familie

Am scris acest articol pentru că, zilele trecute, după ce am reușit împreună cu o mămică să punem copilul la sân, acesta din urmă înghițea audibil și mama aproape că plângea de fericire, aud peste umăr un tată pufnind: „Păi și eu ce rol mai am?”.

Chiar dacă focalizarea articolului este pe familiile care au ales sau au reușit să alăpteze, rolul tatălui este la fel de important, indiferent de laptele cu care este hrănit copilul lui! 

Așadar, tăticule, vorba celor de la Taxi, „cântecul ăsta-i pentru tine, asculta-l bine!”

 

În primul rând, e de menționat că, pentru a avea o alăptare de succes este nevoie de un mare suporter, acesta fiind tatăl. Chiar dacă mama are sprijinul propriei mame, al vecinelor și prietenelor, dacă tatăl nu o susține și nu o încurajează activ (activ= mai mult decât un ridicat din umeri și un „faci ce vrei”/ „dacă tu așa crezi…” sau, preferata mea, „păi vedem acum, dacă nu se poate, oricum există lapte praf”) șansele ca ea să renunțe la greu sunt mult mai mari. 

 

Grija față de un copil nu se rezumă doar la actul hrănirii. Chiar și un bebeluș are nevoi diverse și se dezvoltă armonios atunci când ambii părinți se implică. Așa că, dacă ești în pană de idei și ai impresia că ești inutil pe lângă o mamă care alăptează, iată câteva sugestii. Cum ar fi…

 

  • să îi spui partenerei tale că se descurcă bine și că o vei susține oricât i-ar fi de greu?
  • să te asiguri că ultima masă a ei nu a fost acum o zi jumate, că bea destule lichide și că mai închide un ochi?
  • să participi la schimbatul și baia bebelușului?
  • să îl iei pe cel mic, proaspăt trezit și urlând de foame și să îl așezi lângă mama lui, încăt aceasta să îl poată alăpta?
  • după ce a mâncat, dacă îl vezi că se foiește și i-ar prinde bine să stea la verticală, să îl iei și să îl bați ușor pe spate până râgâie?
  • în serile cu colici, când vă știu toți vecinii și timpanele tale sunt inflamate, să îl iei pe gălăgiosul-bebe în brațe și să-l alini, să îi cânți/ vorbești și chiar să îl plimbi cu mașina, poate se liniștește cumva?  
  • să participi la treburile casei și să mergi la cumpărături?
  • și lista poate continua…

 

Constat cu bucurie că majoritatea taților pe care îi văd în ultima vreme sunt implicați, fac tot posibilul să stea cât mai mult pe acasă și să dea o mână de ajutor și au o licărire în ochi când își văd pruncii. Bravo vouă!

 

Un mic amendament pentru mămici: chiar dacă multe dintre noi suntem perfecționiste și am vrea ca totul să meargă strună, printre genele obosite să vedem și bunăvoința taților, chiar dacă uneori sunt mai stângaci și ezitanți. Și pentru ei e o etapă nouă, și ei sunt încântați, dar și speriați, obosiți și un cuvânt de apreciere pentru tot ce fac pentru noi le încălzește inima  și ne ajută cu și mai mare bucurie.

 

Voi încheia cu exemplul genial al unui cuplu: bebelușul lor, hrănit exclusiv cu lapte de mamă, era alăptat la sân în majoritatea timpului, având însă o masă din timpul nopții pe care o lua împreună cu tatăl, care învățase tehnica finger-feeding și cu care părea să fie foarte confortabil. Când i-am întrebat cum de au recurs la metoda asta și dacă le convine, mi-au spus că e o variantă foarte bună pentru ei ca mama să se odihnească puțin mai bine pe parcursul nopții. Mi s-a părut o dovadă extraordinară de muncă în echipă și grijă față de nevoile semenului.

Mama copilului tău este cel mai apropiat aproape al tău!

 


Bibliografie

Darmangeat V, L’allaitement malin, Paris:Leduc.s éditions.2013

Informațiile pe care le veți regăsi aici nu țin locul unui consult de specialitate!

Unde mă găsiți?

Sunt pediatru în cadrul Spitalului Regina Maria din Cluj iar pentru consultațiile în alăptare fac echipa bună cu Cuibul berzelor.  Mă găsiți pe facebook, la numărul de telefon 0743 349 295 sau puteti completa formularul de mai jos.

9 + 9 =