Nutriție

Care e treaba cu regurgitatul bebelușilor?

Mulți părinți de bebeluși se sperie când văd că din gurița copilului iese lapte, imediat sau la distanță de masă, însoțit sau nu de râgâială… și spun, cu o grimasă terifiată că bebe varsă. Este bine să știm diferența dintre regurgitație și vărsătură, mai ales pentru că regurgitația e de cele mai multe ori un fleac, pe când vărsăturile indică o problemă mai serioasă și ne obligă să consultăm medicul cât mai repede. 

Când un copil regurgitează, de regulă face un „bâc” și îl vedem că scoate și puțin lapte pe guriță, lapte mai proaspăt sau mai digerat, în funcție de cât timp a trecut de la ultima masă. 

 

 

Ce sunt reguritațiile și de ce apar?

 

Regurgitațiile, în cele mai frecvente cazuri, sunt un fenomen fiziologic la vârstă mică, adică normal, și apar dintr-un motiv foarte logic: între esofag și stomac avem un sfincter (o ușă), care nu permite alimentelor să se întoarcă în esofag, chiar dacă stăm cu capul în jos (nu încercați neapărat asta acasă după o masă copioasă!). Însă la bebeluși sistemul acesta de închidere este imatur și are nevoie de câteva luni bune pentru a se dezvolta complet, așa că până atunci, uneori laptele se mai întoarce și bebelușul îl exteriorizează pe guriță, fenomen pe care îl numim reflux gastroesofagian (reflux, pentru că se întoarce, gastro – stomac și esofagian- esofag). Ce e important este că, spre deosebire de vărsături, regurgitatul nu este însoțit de greață și efort de vomă. Cum spuneam, e un „bâc”. 

O altă îngrijorare este legată de cantitate. „A vărsat tot ce a mâncat!” O colegă de-a mea a făcut un experiment pentru a demonstra părinților ce înseamnă o pată de 30 ml de lapte, vărsându-l pe un cearșaf de hârtie… A umplut patul de consultație. Așa că o pată de câțiva cm pe cearșaf/ haina lui bebe sigur nu înseamnă mai mult de 5-10 ml, cu indulgență. Găsiți postarea aici. Și nu, bebe nu necesită refill după, sigur nu se va deshidrata de la pierderea unei cantități așa de mici.  

 

 

Când ar trebui să ne îngrijoareze aceste regurgitări?

 

Într-adevăr, există și situații în care regurgitatul sare calul și poate fi semn de reflux gastroesofagian patologic sau alergie.

Când bebe urlă de durere când regurgitează, când stă la orizontală, se arcuiește pe spate, când mesele sunt un chin, pe parcursul lor plânge și e foarte agitat, când nu crește bine în greutate, când, pe lângă aceste episoade frecvente, are asociate leziuni pe piele sau scaune modificate.

Și, evident, dacă după un episod de regurgitare, se îneacă, nu mai respiră și se albăstrește, facem manevrele de prim ajutor (îl întoarcem pe burtă, ținându-l pe antebrațul nostru sau pe picioare, îi sprijinim mandibula și îi aplicăm 5 lovituri…destul de puternice…între omoplați- un video explicit găsiți aici; fără îndoială că dacă nu își revine, sunăm la 112*).

Și ne mai îngrijoarează regurgitatul când, de fapt, nu e regurgitat, ci e vărsătură, adică îl vedem pe bebe că face un efort înainte de a da afară conținutul gastric, ( unii bebeluși își fac greață, dar e un semn subtil), e mai apatic după, eventual are și alte simptome (febră, diaree) și repetă procesul, mai ales dacă încercăm să îl dăm din nou să bea.

Acestea ar fi câteva motive să consultați un medic, vărsăturile fiind chiar motiv să vă prezentați în urgență. 

 

 

Putem face ceva pentru a-l ajuta pe bebe să nu mai regurgiteze asa frecvent?

 

Da și nu (iubesc răspunsul ăsta clar!)

Da: 

  • Putem, după masă, fie că bebe e hrănit la sân, fie că mănâncă cu biberonul, să îl ridicăm să râgâie (să eructeze, dacă vreți termenul medical). Îl luăm sus pe umăr/ pe pieptul nostru și îl batem pe spate, tot între omoplați și lovim ritmic și relativ cu putere ( să se audă puțin; mângâierile sunt drăgălașe dar ineficiente). Unii râgâie imediat, alții după 15-20 de minute. Totuși, râgâitul nu e vital, dacă bebe doarme tun după ce a mâncat, sunt slabe șansă să îl supere ceva (aerul în stomac doare), așa că noaptea, când avem ochii cârpiți de somn și bebe a adormit, ne putem lipsi.
  • Se mai recomandă, tocmai pentru evitarea regurgitatului, să nu îl prea manevrăm pe bebe după ce a mâncat; nu mă refer că nu îl putem muta în pătuț sau dacă are scutecul plin cu scaun să îl lăsăm așa cu orele, dar e bine să evităm avionașul și „hopa sus!”, chiar dacă pe el îl distrează teribil asta. Și am mai găsit ceva interesant, un mod diferit de schimbare a scutecului (găsiți instrucțiunile aici).
  • Dacă avem un copil alăptat care în timpul suptului pare că înghite „ca haplea”, e bine să verificăm dacă reflexul de ejecție a laptelui din sân nu e prea puternic, adică laptele, în loc să vină așezat și liniștit, țâșnește cu putere în gurița copilului și el se luptă cu acest jet. Mai multe pe această temă vor apărea în curând într-un articol dedicat. 
  • Pentru copiii hrăniți cu biberonul, chiar dacă ei sunt capabili să mănânce 120 ml în 5 minute, e foarte posibil ca înghițitul acesta continuu, fără un pic de pauză, să creeze discomfort (trebuie să ne punem mereu în situația lor: oare noi cum ne-am simți dacă am mânca masa de prânz, 2 feluri și desert, în 5 minute? Probabil balonați și irascibili.) Așa că putem crește durata mesei cu biberonul la măcar 20 de minute: îi dăm 3-4 înghițituri, apoi scoatem tetina din guriță, respirăm, povestim, mai dăm 3-4 înghițituri și tot așa; pentru a evita înghițitul de aer în timp ce scoatem/ reintroducem tetina în guriță, putem ține biberonul înclinat, încât vârful tetinei să fie mereu plin cu lapte… și ne mișcăm repede. 

Nu:

  • Există așa numiții happy spitters ( „scuipătorii fericiți”), care regurgitează toată ziua bună ziua, dar cresc văzând cu ochii, sunt veseli și nu par să fie deranjați de nimic. Asta e, spălăm hainele mai des, dar nu avem motive să intervenim în vreun fel. 

Să fiți sănătoși!


 *măsurile de prim ajutor nu sunt obiectul acestui articol; pentru acelea vă încurajez și acum, cum o fac mereu, să mergeți la cursuri de prim ajutor!

Sursa foto: https://childrensmd.org

Informațiile pe care le veți regăsi aici nu țin locul unui consult de specialitate!

Unde mă găsiți?

Pentru consultațiile în alăptare fac echipa bună cu Cuibul berzelor și mă găsiți la numărul de telefon 0743 349 295 sau puteti completa formularul de mai jos.

12 + 3 =

Mituri despre alăptare- episodul 4: dieta mamei

Pentru acest episod am ales niște mituri din sfera alimentației mamei care alăptează.

 

Dacă alăptez, trebuie să mănânc mai mult.

În niciun caz nu trebuie să mănânci cât pentru doi, nici în sarcină, nici în perioada alăptării. Dacă o femeie care nu e însărcinată și nu alăptează are nevoie de 1800kcal/ zi, în alăptare necesarul crește undeva la 2300 kcal/ zi. Totuși, sunt multe femei care consumă în continuare 1800-2000 kcal/ zi și în timpul alăptării iar copiii lor cresc bine și ele nu ajung străvezii.

 

Dacă alăptez, trebuie să urmez o dietă specială și să evit anumite alimente.

Cred că este unul dintre cele mai frecvente mituri pe tema alăptării, astfel că unele mame ajung să consume carne fiarta și orez timp de luni întregi, ca să nu aibă bebe colici.
În primul rând, nu s-a demonstrat că există anumite alimente care provoacă disconfort bebelușului, nici măcar varza sau fructele. În al doilea rând, corpul mamei consumă din propriile rezerve pentru a produce laptele, așa că o dietă restrictivă fără un motiv bine întemeiat conduce la niște deficite nutriționale teribile și după 3-4 luni avem mame anemice, astenice și cu oase de sticlă.
Dieta trebuie să fie echilibrată, să conțină cereale, legume și fructe proaspete, lactate și carne (sau vitamina B12 în cazul mamelor vegetariene). Așa cum în nicio situație nu se recomandă dulciurile, sucurile carbogazoase, cafeaua în exces și fumatul, perioada alăptării nu face excepție.
Bineînțeles că o mamă alergică de fond la arahide, să zicem, nu vă începe să mănânce arahide pe parcursul alăptării. Nimic ce sfidează logica nu poate să facă bine.
Și atunci principiul e următorul: nu scoatem din alimentație anumite alimente preventiv, ci doar dacă observăm că îl deranjează pe bebeluș.
Atenție, acest subpunct nu mai este valabil în cazul unui copil alergic, dar pentru a demonstra această alergie și a lua măsuri, este nevoie de consult pediatric.

 

Ar trebui să consum mai multe lichide.

Am auzit multe sfaturi și am văzut mame care beau câte 4-5 l de apă/ zi “ca să facă lapte”. Apa nu se transformă în lapte și berea nu face minuni. Cantitatea de lichide recomandată este de 2-3 l/ zi sau atât cât îi e mamei sete. Sunt și mame care simt o sete marcată chiar când bebelușul suge. Pentru ele, o cană de apă sau alt lichid dorit poate sta în preajmă și poate fi baută chiar când alăptează .
Pentru că multe mame tânjesc după cafeaua de dimineață, vă dau o veste bună: cafeaua în alăptare nu e interzisă, dacă e consumată în cantități rezonabile ( după cum spuneam, cafeaua de dimineață). Totuși, aceasta poate să scadă lactația dacă e consumată în exces și dacă îl vedeți pe cel mic mai agitat, e bine să vă întrebați dacă nu de acolo i se trage. Și atunci, fie reduceți cantitatea, fie mai așteptați o vreme până să vă bucurați din nou de ea.


Bibliografie:

The Ultimate Breastfeeding Book of Answers: The Most Comprehensive Problem-Solving Guide to Breastfeeding from the Foremost Expert in North America, Revised & Updated Edition, Jack Newman M.D., Teresa Pitman

Breastfeeding, 8th Edition, A Guide for the Medical Profession, Ruth A. Lawrence

Informațiile pe care le veți regăsi aici nu țin locul unui consult de specialitate!

Unde mă găsiți?

Pentru consultațiile în alăptare fac echipa bună cu Cuibul berzelor și mă găsiți la numărul de telefon 0743 349 295 sau puteti completa formularul de mai jos.

8 + 11 =

Mituri despre alăptare- episodul 2: orare, răsfăț și comparații

Continuăm seria de demontare a miturilor. În episodul de azi vorbim despre orare, răsfăț și comparații.

 

Cu cât copilul petrece la sân mai mult timp, cu atât va înghiți mai mult lapte.

Nu timpul este cel care ne indică o alăptare eficientă. Un copil poate sta două ore la sân fără să sugă mai nimic, la fel cum poate să își ia cantitatea necesară în 15-20 de minute. Cel mai bine e să vedem că deschide larg gurița, între supturi face pauze și duce barbia în jos, acesta e semn că înghite laptele supt ( am scris aici despre cum ne dăm seama că bebelușul înghite și aici despre semnele obiective că mănâncă suficient).

 

Cu cât copilul suge mai des, cu atât va fi mai răsfățat, deci trebuie să-i facem un program.

Alăptarea cu orar fix și timp limitat nu îi poate asigura copilului necesarul real de lapte ( acesta va plânge, va obosi și nu va mai fi capabil să sugă eficient)  iar mamei îi poate produce probleme la nivelul sânului ( blocarea canalelor galactofore sau angorjare, care fac suptul dificil și se intră într-un cerc vicios). Trebuie să înțelegem că laptele de mamă este mult mai ușor de digerat față de laptele praf și multe dintre “rețetele de succes” ale orarului fix au fost elaborate când formula de lapte praf era favorită. În același timp, este normal ca un copil în prima lună de viață să sugă de 8-12 ori/ zi ( după ce a stat 9 luni în contact nemijlocit cu mama, noi ne dorim să-l punem să stea cuminte într-un pat și să ceară de mâncare uitându-se la ceas). Cu cât copilul este mai mic, cu atât are un stomac mai mic și are o capacitate redusă de a sta treaz multă vreme. Este foarte probabil ca pe măsură ce trec lunile, să vă formați un orar, dar acesta nu trebuie impus din primele zile de viață. Copilul nu este “un mic terorist”, cum se obișnuia să se spună, este un om în totală dependență de mama lui și care cel mai bine se exprimă prin plâns. Cu toate acestea, dacă un supt durează peste o oră și după ce mănâncă, bebelușul se trezește imediat căutând sânul, nu are 2-3 ore de somn sau veghe linistită după ce mănâncă, acestea pot fi semne că alăptarea nu este chiar pe drumul bun și este momentul să solicitați ajutor specializat.

 

Copilul trebuie să sugă din ambii sâni la fiecare masă.

Dacă reușește să golească un sân, sunt șanse mici să mai aibă nevoie de laptele din al doilea sân ( laptele gras și, implicit, mai sățios este la final și mai probabil copilul a supt și acest tip de lapte din primul sân). Poate fi ajutat printr-o atașare corectă și prin tehnica de compresie a sânului. Evident, dacă nu s-a săturat cu laptele din primul sân, nu îi vom da completare, ci îl vom muta la al doilea.

 

Toate femeile produc lapte in același ritm și toți copiii seamănă.

… deci dacă prietenele mele îmi spun că pruncii lor mâncau de 6 ori pe zi, nu înțeleg de ce al meu vrea să mânânce din 2 în 2 ore.

Așa cum un om are ochii verzi și celălalt căprui, la fel diferă fiecare cuplu mamă-copil de un altul. Ritmul în care mănâncă un copil depinde și de capacitatea sânului de a produce, dar mai ales de a stoca laptele (și asta nu depinde de dimensiunea sânului ). Mai grafic ar fi să ne imaginăm că unii sâni pot stoca 50 ml, pe când alții 150 ml. Nu e de mirare că mama care are sâni cu o capacitate mai mică de stocare va alăpta mai des. Și nu e nimeni vinovat și responsabil pentru asta, la fel cum oamenii cu ochii verzi nu sunt mai speciali decât cei cu ochii căprui.

 

În episodul următor vom vorbi despre alăptare când trecem prin anumite boli.

Informațiile pe care le veți regăsi aici nu țin locul unui consult de specialitate!

Unde mă găsiți?

Pentru consultațiile în alăptare fac echipa bună cu Cuibul berzelor și mă găsiți la numărul de telefon 0743 349 295 sau puteti completa formularul de mai jos.

9 + 3 =

Așa arată ”o gură bună de lapte”

Așa cum spuneam și în primul episod al miturilor despre alăptare, o atașare corectă este cheia succesului în alăptare sau o atașare incorectă este rădăcina celor mai multor probleme. Împreună cu această atașare, este absolut esențial să învățăm cum arată un supt eficient și cum se vede dacă bebelușul înghite lapte sau doar suzetează.

Pe site-ul doctorului Jack Newman găsiți multe resurse utile și frumos explicate. Printre ele este și acest video, în care putem să vedem un bebeluș în primele sale zile de viață și care stă exemplar la sân ( gurița larg deschisă, bărbia în sân, nasul liber) și înghite „ca la carte” ( duce în jos bărbia, umple „gușa de pelican„ și face acea mișcare de unduire prin care înghite laptele).

 

Good Drinking

Informațiile pe care le veți regăsi aici nu țin locul unui consult de specialitate!

Unde mă găsiți?

Pentru consultațiile în alăptare fac echipa bună cu Cuibul berzelor și mă găsiți la numărul de telefon 0743 349 295 sau puteti completa formularul de mai jos.

5 + 5 =

Cum știu dacă bebelușul meu alăptat mănâncă suficient?

     Este o întrebare care îi frământă pe majoritatea părinților și mulți recunosc că, deși se bucură că alăptează, le lipșește controlul asupra cantității. Pe deoparte, vrem să fim părinți responsabili și știm că noua viață e dependentă de noi 100%. Pe de altă parte, suntem presați de anturaj: ”Nu vezi că urlă de foame, de ce nu-i dai și lapte praf? De unde știi tu că ai lapte destul?”. 

     În teorie, un nou-născut (în prima lună de viață) ar trebui să mănânce cam 150 ml/ kg corp/ 24 de ore. De exemplu, pentru un bebeluș de 3000 g ( 3 kg), 150ml x 3= 450 ml de lapte pe 24 de ore iar pentru unul de 3500g, cantitatea va fi de 520 ml de lapte pe zi. Începând cu a doua lună de viață, cantitatea crește până la 800, chiar 1000 ml pe zi.     

     Pentru copiii hrăniți cu formulă sau cu lapte muls, nimic mai simplu, ne ajută aritmetica să știm dacă mănâncă suficient sau nu. Pentru copiii hrăniți exclusiv la sân…facem ochii mari și ne apucă palpitațiile. Vestea bună este că avem niște semne indirecte care ne pot fi de mare ajutor. Sunt indirecte pentru că nu știm cantitatea pe care o mănâncă bebelușul, dar vedem efectele acestei cantități asupra fiziologiei și comportamentului său. Ele nu se citesc în zațul de cafea, ci mai degrabă în scutec.   

     Aceste semne sunt: scaunele, urina, curba greutății și comportamentul copilului.   

 

    Cititori în scutece     

     Primele scaune ale nou-născutului sunt foarte închise la culoare și lipicioase; ele poartă numele de meconiu. Prioritatea organismului este să elimine acest meconiu în primele 3 zile după naștere și mai puțin să inunde rinichii, așa că primul lapte, colostrul, este în cantitate mică, dar de esență tare (un articol întreg despre colostru va fi publicat în curând), motiv pentru care urina este în cantitate mică în primele 2 zile după naștere și mai închisă la culoare (cu mici zone de culoare cărămizie, dar nu e obligatoriu) dar care va crește odată cu venirea laptelui.     

     Un copil hrănit bine va avea:

  • în prima lună de viață minim un scaun galben-muștar (de regulă cu grunji-mici bobițe albe) pe 24 de ore- unii bebeluși au scaun după fiecare masă, ceea ce este din nou, normal; începând cu a doua lună de viață scaunele se pot rări (scaunele copiilor hrăniți mixt sau cu doar cu formulă au un alt aspect ) și
  • va urina încât să ude minim 6 scutece pe 24 de ore, o urină transparentă. În cartea sa „L’allaitement malin”, Veronique Darmangeat le propune părinților următorul exercițiu: sacrificați un scutec nefolosit, turnați în el 60 ml de apă și „cântăriți-l” în mână, pentru a vă face o idee ce înseamnă ”un scutec plin” pentru un nou-născut.   

 

    Cititori de cântar   

     Pentru copilul alăptat, uitați de formula 500 g în prima lună, 750 g/ lună în următoarele trei etc. Această formulă a fost stabilită pentru copiii hrăniți cu lapte praf. Copiii alăptați au un alt mod de a crește în greutate ( în general, cresc mult -1 kg/ lună sau 30 g/ zi în primele 3 luni, pentru ca apoi creșterea să încetinească, fără însă a avea o problemă). Pentru ei există curbe de creștere speciale, stabilite în urma studierii greutății copiilor exclusiv alăptați din mai multe populații de pe Glob. Acestea se pot descărca gratuit de pe site-ul OMS și este de dorit să fie folosite și în cabinetele de medicină de familie și pediatrie. Să nu uităm, totuși, că un copil alăptat mulțumit, care are scaune și urinează suficient, dar iese puțin din normele curbelor de creștere este un copil perfect normal și nu are nevoie de suplimentare, trebuie doar supravegheat.   

    Când lucrurile sunt pe făgașul normal, se recomandă să cântărim bebelușii o dată/ săptămână în prima lună și apoi o dată/ lună. Este bine să folosiți un cântar de încredere ( eu le verific cântărind ceva cu greutate fixă- un kg de făină, de exemplu), căruia să nu îi schimbați poziția (valorile arătate pot varia), cântăriți copilul dezbrăcat complet și notați-vă valoarea.    

   Tehnica „mă cântăresc eu cu copilul în brațe și apoi fără” e ingenioasă dar nu e de încredere.      

     

    Despre proba suptului   

     Deși mai toți părinții sunt sfătuiți să o facă, utilitatea ei e mică și angoasa pe care o generează e mare. Personal, nu o indic niciodată acasă și chiar îi încurajez pe părinții care o practică să renunțe la ea, învățându-i semnele mai puțin anxietante ale unei alimentații suficiente. 

 

    Comportamentul copilului alăptat 

    Un alt instrument este comportamentul. Să ne studiem copiii, să învățăm să le recunoaștem semnalele. Un copil sătul se relaxează, își deflectează brațele, nu mai are pumnii strânși, e calm și fie adoarme (când se inmoaie „ca o cârpă”- nu e frumos, dar e ilustrativ), fie stă treaz, dar nu mai caută sânul. Dacă îl puneți jos, e posibil să plângă, dar asta nu înseamnă neapărat că îi e foame, ci mai degrabă ar dori să mai stea în brațe (don’t we all?). Având ca singură metodă de semnalizare plânsul, copiii plâng din n motive și cu timpul ajungem să îi cunoaștem (acum îl doare burtica, acum vrea să îi schimb scutecul, acesta e plânsul de ținut în brațe). 

© casanowe1 / Depositphotos © logoboom / Depositphotos

     Dacă bebelușul dumneavoastră alăptat nu udă scutecele, urina e concentrată, nu pare să ia în greutate ( de multe ori părinții nu reușesc să își procure un cântar, dar văd că bebe începe să „umple” hăinuțele) și e prea agitat, trezindu-se frecvent ( nu are perioade de 2-3 ore de somn), își suge mereu mânuțele sau dimpotrivă, este somnolent, nu ezitați să cereți de urgență ajutor specializat. 


Bibliografie

Darmangeat V, L’allaitement malin, Paris:Leduc.s éditions.2013

Lawrance RA, Lawrance RM, Breastfeeding. A guide for medical profession. 8th edition. Philadelphia: Elsevier. 2016

Informațiile pe care le veți regăsi aici nu țin locul unui consult de specialitate!

Unde mă găsiți?

Pentru consultațiile în alăptare fac echipa bună cu Cuibul berzelor și mă găsiți la numărul de telefon 0743 349 295 sau puteti completa formularul de mai jos.

7 + 7 =

Confuzia dintre diferite componente ale laptelui de vacă

     Observ o mare confuzie în rândul părinților și, din păcate, și în rândul cadrelor medicale mai puțin familiarizate cu patologia pediatrică, între componentele laptelui de vacă. Mai concret, aud frecvent părinți care se consideră alergici pentru că se balonează dacă beau o cană de lapte sau medici de familie care, după ce consultă un bebeluș cu scaune cu sânge, ridică suspiciunea de alergie la proteinele laptelui de vacă, dar îi recomandă mamei care alăptează să evite laptele dulce, continuând să consume brânză sau iaurt.

     Grosso modo, există 3 entități care ne interesează și pe care o să le dezbat aici: alergia la proteinele laptelui de vacă (APLV), intoleranța dobândită la lactoză și intoleranța la lactoză cauzată de deficitul congenital de lactază sau alte enzime responsabile de degradarea glucidelor.

     Pentru început, câteva noțiuni de fiziologie care să ne ajute să înțelegem mai bine. Glucidul din lapte se numește lactoză (este un dizaharid- di de la doi- format din glucoză și galactoză). El nu poate fi absorbit ca atare în sânge, așa că are nevoie să fie ”mărunțit”, proces pe care îl face o enzimă care se numește lactază. Această lactază muncește la nivelul celulelor care tapetează intestinul subțire (enterocite). Când laptele ajunge în intestin, lactaza detectează lactoza, o mărunțește și ce rezultă se absoarbe în sânge și folosește corpului pentru energie, în principal. Proteinele din lapte sunt o cu totul altă poveste, ele sunt mărunțite de alte enzime, rolul lor e altul în organism.

     Trecând acum la subiectul nostru, voi începe cu cea mai comună problemă, intoleranța dobândită la lactoză. Îi spune dobândită, pentru că nu ne naștem cu ea, ci o întâlnim mai târziu în viață în 2 situații: fie cu trecerea timpului, fie după o gastroenterocolită.
     Odată cu înaintarea în vârstă, corpul nostru decide, programat genetic fiind, că i-a ajuns laptele digerat până acum și își scade rezervele de lactază, așa că mulți adulți, deîndată ce consumă lapte dulce simt un disconfort reprezentat de balonare și unii au chiar crampe și scaune apoase. Cam la fel se întâmplă și după o perioadă mai lungă de post, în care nu am mâncat lapte: organismul a sesizat că nu mai e nevoie să digere lactoza și, fiind o mașinărie inteligentă și intuitivă, a redus din enzima necesară, lactaza. La copii, simptomele generate de această scădere a enzimei încep să apară în jurul vârstei de 6-7 ani. O altă curiozitate ar fi că 80% dintre adulții de culoare sunt „mai programați” decât populația albă în a reduce considerabil cantitatea de lactază. 
     În cazul infecțiilor intestinale care produc diaree ( cunoscute sub numele de gastroenterocolite), celulele acelea de care aminteam mai sus – enterocitele- sunt afectate, chiar distruse, așa că și cantitatea de lactază scade. Din acest motiv, sunt copii care rămân cu o sensibilitate după o infecție și au nevoie de câteva săptămâni pentru a digera din nou lactoza. Poate ați auzit de laptele delactozat, recomandat cu mare avânt mai demult în boala diareică. Totuși, în ultimii ani este recomandat în situații mult mai rare, dar despre asta într-un episod ulterior.

     Deși neplăcută, e o situație care nu pune în pericol viața și o putem evita prin consumul de produse lactate fermentate de genul iaurtului sau brânzeturilor maturate ( bacteriile conținute de aceste produse au mărunțit deja o mare parte din lactază).

     Despre APLV nu o să filozofez prea mult, e o boală care merită mai mult de 3 rânduri. Vreau să menționez câteva aspecte- cheie:

  • Nu e o condiție de ignorat, e nevoie de consult pediatric și urmărire pe termen lung.
  • Se poate asocia cu alte alergii alimentare, care împreună pot fi factori agravanți pentru alte boli alergice de genul astmului bronșic.
  • Cel mai frecvent se manifestă la bebeluș prin scaune cu striuri de sânge, creștere insuficientă în greutate, manifestări de tipul refluxului gastro-esofagian.
  • De multe ori analizele efectuate sunt normale, dar asta nu înseamnă că excludem boala.
  • Și nu în ultimul rând, punctul la care voiam mai degrabă să ajung: suspiciunea de APLV impune evitarea în totalitate a proteinelor laptelui de vaca. Asta înseamnă că la un copil alăptat, mama nu va mai consuma niciun produs care să conțină nici măcar urme de proteine din lapte ( sper că acum e clar de ce nu ne ajută aici iaurtul și brânza maturată), iar la un copil hrănit cu formulă de lapte praf, în niciun caz nu e de folos laptele delactozat, ci cel care are proteinele mărunțite la maxim ( un hidrolizat sau, cea mai cea, formula cu aminoacizi).

     Am lăsat intoleranța la lactoză cauzată de deficitul congenital de lactază sau alte enzime pe ultimul loc pentru că este o boală extrem de rară. Este o boală genetică: din cauza unor mutații, organismul nu este capabil să producă lactaza sau alte enzime implicate în procesul de mărunțire a glucidelor. Este o boală atât de rară, încât mulți pediatri cu experiență pot spune că au văzut câteva cazuri în toată cariera lor. Pentru formularea diagnosticului este nevoie de teste speciale care se pot efectua doar în centre specializate. Așa că la un bebeluș cu tot felul de simptome digestive este foarte puțin probabil să ne gândim că are intoleranță la lactoză. 

     Sper că e mai clar acum și că, înțelegând mai bine aceste noțiuni, vom ști să folosim corect vocabularul acesta aferent…laptelui.


Bibliografie:

Kliegman RM, Stanton BF, St. Geme JW, Schor NF, Nelson Textbook of Pediatrics. 20th edition. Philadelphia: Elsevier. 2016

Informațiile pe care le veți regăsi aici nu țin locul unui consult de specialitate!

Unde mă găsiți?

Pentru consultațiile în alăptare fac echipa bună cu Cuibul berzelor și mă găsiți la numărul de telefon 0743 349 295 sau puteti completa formularul de mai jos.

6 + 4 =

Cum dezghețăm sau încălzim laptele de mamă

Sursa imagine: pinterest.com

Când începem să folosim stocurile din congelator, mereu vom alege laptele cel mai vechi, cu condiția să fie încă valabil. (pentru ”termenul de valabilitate” al laptelui, vezi aici).

Trebuie să anticipăm faptul că va fi nevoie de lapte, ca să nu ne trezim cu un copil care urlă de foame și o pungă de lapte înghețat, așa că îl vom pregăti din timp. Avem mai multe metode de dezghețare:

  • îl putem pune la frigider și se va dezgheța treptat (peste noapte, de exemplu);
  • putem folosi un recipient cu apă caldă în care vom întroduce punga cu lapte, astfel că se va degheța mai repede, dar suficient de lent încât să nu i se distrugă proprietățile.

NU se recomandă dezghețarea sau încălzirea laptelui în cuptorul cu microunde, deoarece acesta încălzește neuniform și putem provoca arsuri bebelușului și pentru că prin acest tip de încălzire se distrug anticorpii din lapte.

Pentru încălzirea laptelui care a stat în frigider, putem fie să îl scoatem din timp încât să fie consumat la temperatura camerei (bebelușii pot consuma și lapte la temperatura camerei, nu e obligatoriu să fie încălzit, este doar o problemă de preferință), fie să îl încălzim intr-un recipient cu apă caldă (sau sub jet de apă caldă la robinet, dar să încercăm să mai salvăm planeta), cu grijă, încât apa să nu ajungă până la gura recipientului.

Mereu, înainte de a-l da copilului, vom testa temperatura laptelui picurând puțin pe incheietura mâinii.

Laptele decongelat sau încălzit care rămâne nu va ma fi repus în frigider sau recongelat.  


Bibliografie:
Lawrance RA, Lawrance RM, Breastfeeding. A guide for medical profession. 8th edition. Philadelphia: Elsevier. 2016
Darmangeat V, Ma bible de l’allaitement. Paris:Leduc.s éditions.2018

Informațiile pe care le veți regăsi aici nu țin locul unui consult de specialitate!

Unde mă găsiți?

Pentru consultațiile în alăptare fac echipa bună cu Cuibul berzelor și mă găsiți la numărul de telefon 0743 349 295 sau puteti completa formularul de mai jos.

14 + 7 =

Cum stocăm laptele de mamă

Sursa imagine: www.lovelyluckylife.com

În primul rând, de ce îl stocăm? Pot fi mai multe motive: fie bebelușul este prematur sau bolnăvior și nu poate fi alăptat la sân și atunci mulgem laptele cu ajutorul unei pompe și el îl primește, fie e nevoie de completare cu lapte muls, fie vrem să facem stocuri pentru că ne întoarcem la serviciu, fie traversăm o perioadă în care lactația e abundentă și cum fiecare picătură de lapte e valoroasă ca aurul, nu prădăm nimic, valorificăm tot.

De fiecare dată când pompăm/ mulgem manual, ne spălăm pe mâini cu apă și săpun și folosim recipiente curate (spălate cu apă caldă și detergent de vase; dacă avem un copil sănătos, nu este nevoie să sterilizăm recipientele sau cupele la fiecare folosire, prima dată este suficient, apoi doar le spălăm).

Când folosim punguțele speciale, nu uităm să notăm data la care a fost muls înainte de a congela laptele.

Durata de stocare a fost studiată intens și recomandările internaționale pentru copii sănătoși și la termen (nu pentru prematuri, nu pentru copiii grav bolnavi ) sunt următoarele:

  • la temperatura camerei (până la 25ºC): până la 6 ore (evident că vara, când sunt 30°, evităm să îl ținem afară și dacă nu avem altă opțiune, reducem perioada la 1-2 ore maxim);
  • în pungă izotermă cu pachete de gheată (în jur de 15ºC): până la 24 de ore;
  • în frigider (4ºC- temperatura aceasta e valabilă mai ales pentru porțiunea din spate a frigiderului, nu pentru ușă, unde e mai cald): până la 5 zile (unii spun și 8, dar e puțin cam îndrăzneț, având în vedere că nu spălăm zilnic frigiderul); aș rămâne la 5 zile;
  • la congelator : depinde ce tip de congelator avem, astfel că dacă e comun cu frigiderul, durata e de maxim 2 săptămâni, dacă e cu ușă separată de cea a frigiderului (combina frigorifică), 3-6 luni iar dacă e ladă frigorifică, 6-12 luni.

Un detaliu important este că laptele care stă o vreme sau după dezghețare poate căpăta un miros particular, ca de rânced și tendința este să spunem că s-a stricat și să îl aruncăm. De fapt, miroase așa din cauza digestiei lipidelor și nu este nici stricat, nici dăunător, îl putem da fără griji copilului, dacă acesta îl acceptă (îl poate refuza din cauza gustului și atunci nu îl forțăm).


Bibliografie:
Lawrance RA, Lawrance RM, Breastfeeding. A guide for medical profession. 8th edition. Philadelphia: Elsevier. 2016
Darmangeat V, Ma bible de l’allaitement. Paris:Leduc.s éditions.2018
Eglash A, Simon L, ABM Clinical Protocol #8: Human Milk Storage Information for Home Use for Full-Term Infants, Revised 2017. BREASTFEEDING MEDICINE Volume 12, Number 7, 2017

Informațiile pe care le veți regăsi aici nu țin locul unui consult de specialitate!

Unde mă găsiți?

Pentru consultațiile în alăptare fac echipa bună cu Cuibul berzelor și mă găsiți la numărul de telefon 0743 349 295 sau puteti completa formularul de mai jos.

14 + 14 =

Îngrijirea sânilor pe perioada alăptării

Din dorința de a nu îi face rău bebelușului, avem impresia că totul în jurul lui trebuie să fie curat, dezinfectat și chiar sterilizat, inclusiv și mai ales sânii, că doar ajung în gura copilului. Așa că îi spălăm frenetic cu apă și săpun înainte și după fiecare supt. Însă nu este nevoie și poate chiar să facă rău.

Sânul a fost creat cu un mecanism 3 în 1 de protecție, autocurățare și „momire” a bebelușului în căutare de hrană, așa că el secretă o substanță care îl protejează de agresiuni, îl curăță și care, în același timp, are un miros specific și îmbietor pentru bebeluș. Așa că, prin spălare frecventă și mai ales prin folosirea unui produs de igienă ( chiar și blând), nu facem decât să îndepărtăm această substanță. Astfel că mamelonul și areola se usucă și apare riscul de fisuri, ulterior ragade, etc.

Prin urmare, dacă la dușul zilnic spălăm sânii cu apă călduță este suficient. De asemenea, nu este indicată nici folosirea (vorbim acum strict de zona areolei și a mamelonului) cremelor hidratante pe care le foloseam altădată pentru corp, pentru că nu e nevoie (vezi substanța secretată de sân), pentru că pot ajunge în gurița copilului și nimeni nu vrea să mănânce cremă și pentru că modifică mirosul și poate deveni neplăcut pentru bebeluș.

Există, totuși, o situație care presupune spălatul cu apă și săpun/ gel de duș, și anume, baia în piscină sau în mare.

Dacă apar mici fisuri sau aveți deja ragade, cele de mai sus sunt cu atât ”mai” valabile. Cel mai bun ciatrizant este chiar laptele de mamă, așa că după fiecare supt/ muls, mulgeți o picătura de lapte și întindeți-o cu degetul pe suprafața mamelonului și lasați sânii la aer.

Și dacă tot ne preocupă igiena, să nu uităm că nu există o regulă mai de aur decât cea a spălatului pe mâini cu apă și săpun: după ce am schimbat scutecul, după ce venim de afară, după ce folosim toaleta, după ce am tușit/strănutat în palmă ( ar trebui să nu mai strănutăm în palmă)/ șters nasul, etc.

(informațiile de mai sus sunt valabile în general; dacă aveți o anumită boală de piele cu afectarea sânului și care presupune un tratament specific, trebuie urmate recomandările făcute de medicul dvs curant)

Informațiile pe care le veți regăsi aici nu țin locul unui consult de specialitate!

Unde mă găsiți?

Pentru consultațiile în alăptare fac echipa bună cu Cuibul berzelor și mă găsiți la numărul de telefon 0743 349 295 sau puteti completa formularul de mai jos.

8 + 5 =

Mituri despre alăptare – Episodul 1

Primele zile după naștere sunt minunate dar și teribil de grele, ne testează rezistența fizică și psihică așa cum nu am crezut că vom experimenta vreodată. Tot ce ne lipsește este să auzim că laptele nu e bun, că mameloanele nu sunt formate, că înfometăm copilul, etc, și se cască un hău din care nu mai știm cum să ieșim. Sunt multe mituri în lumea asta, dar multe parcă roiesc în jurul alăptării și le auzim (mult prea) des venind de la cei care ar trebui să ne sprijine. Așa că am creat o serie de articole prin care mi-am propus să demontez o parte din aceste mituri. Nu le-am numerotat, pentru că sunt ”fără număr”.  Să pornim la drum.

 

Cele mai multe femei nu au lapte suficient.

Majoritatea femeilor au lapte din abundență. Problema nu este cantitatea de lapte, ci faptul că acest lapte nu ajunge la copil. Cel mai frecvent, acest lucru se întâmplă din cauză că bebelușul nu este atașat corect la sân. Deci este important ca mamei să i se arate încă din prima zi după naștere cum să atașeze corect copilul la sân.

 

Laptele praf este mai hrănitor pentru copilul meu.

Nu există aliment mai potrivit nevoilor copilului decât laptele de mamă. Nicio formulă de lapte praf, oricât de ”avansată” ar fi, nu poate să înlocuiască un aliment perfect adaptat atât din punct de vedere al cantității, cât și al calității. Ce formulă de lapte își schimbă compoziția când e prea cald afară sau conține anticorpi sau substanțe antialgice când copilul e bolnav? Evident, niciuna!

 

Colostru e “prea slab”.

Dimpotrivă. Chiar dacă uneori este aproape transparent, colostrul este extrem de hrănitor și este exact mâncarea de care copilul are nevoie în primele zile de viață. Conține multe proteine și anticorpi extrem de importanți care vor apăra copilul de infecții, stimulează tubul digestiv să elimine meconiul și scade riscul de icter. Iar cantitatea mult mai mică ( 30-100 ml/ zi) este perfect adaptată stomacului mic al copilului și rinichilor imaturi.

 

Laptele din primele 3-4 zile după naștere este insuficient, deci este obligatoriu să completăm alăptarea cu lapte praf.

Cele mai multe probleme legate de alăptare în primele zile sunt consecința unei atașări necorespunzătoare a copilului la sânul mamei. Cu foarte mici excepții, laptele ( colostrul) “vine” la timp și în cantități suficiente, adică adaptate nevoii copilului. De aceea, este important să ne asigurăm că acest colostru ( care se poate exprima sau nu la nivelul mamelonului) ajunge în gurița copilului. Iar a mulge cu pompa sânul pentru a vedea dacă se produce lapte suficient nu este în niciun caz un mod eficient de a evalua cantitatea de lapte. Soluția este atașarea corectă și asigurarea că bebelușul înghite!

 

Este normal ca alăptarea să doară.

Ce este normal este un grad redus de discomfort la nivelul sânilor în primele zile. Durerea puternică și care persistă pe parcursul suptului este un semn de alarmă că bebelușul nu este bine atașat, fie pentru că este prea departe de sân, fie pentru că gurița lui are o problemă (un fren sublingual, de exemplu). Totodată, o durere intensă apărută după câteva zile poate fi semnul unei infecții. Dacă vă confruntați cu o situație asemănătoare, un consultant în alăptare vă poate ajuta să depistați cauza și vă poate îndruma cum să o remediați. 

 

Sânul trebuie pregătit înainte de naștere, mamelonul trebuie ajutat să se formeze.

Chiar dacă pare că ne confruntăm cu o epidemie de ”nu ai sfârcuri, dragă, nu are de ce prinde copilul!”, marea majoritate a mamelor au tot ce le trebuie pentru a alăpta și nu au nevoie de timp și tehnici pentru a-și forma mameloanele. Nu s-a dovedit că există vreun procedeu eficient de a pregăti mamelonul pentru alăptare. Dimpotrivă, frecarea acestuia cu prosopul, cum se obișnuia mai demult și încă se zvonește că ar fi benefic, crește riscul de fisuri și predispune la ragade. Singurele mameloane care au nevoie de puțin ajutor sunt cele ombilicate, dar dacă îi acordăm creditul și șansa copilului, va reuși el, cu puțin ajutor, să se atașeze și să sugă eficient și într-o astfel de situație. 

 

În episodul următor vom vorbi despre orare, răsfăț și comparații. 

Informațiile pe care le veți regăsi aici nu țin locul unui consult de specialitate!

Unde mă găsiți?

Pentru consultațiile în alăptare fac echipa bună cu Cuibul berzelor și mă găsiți la numărul de telefon 0743 349 295 sau puteti completa formularul de mai jos.

4 + 15 =

Informațiile pe care le veți regăsi aici nu țin locul unui consult de specialitate!

Articole recente

Frenezia mamelonelor de silicon

Se vând ca pâinea caldă, de parcă am avea contracte cu firmele producătoare, se recomandă cu nonșalanță de către prietene, vecine, farmaciste, dar mai ales de către personalul medical din maternități, pe fondul epidemiei de „n-ai sfârcuri”, înainte ca mama să fie...

Atelierul de alăptare- ediția mai 2019

Dincolo de „instinct”, ceva „natural și minunat”, „hrană și iubire”, odată cu „medicalizarea” actului nașterii, care a adus atâtea beneficii, experiența alăptării a devenit, din păcate, mai degrabă o cursă cu obstacole decât un drum lin și sigur.Primele zile după...

Somnul copilului mic – dificultăți și soluții

Autor: Raluca Ilca Așa cum adulții au dificultăți de somn, nici copiii nu sunt scutiți de acest fel de probleme. Nici cei mici, nici cei mari. Este chiar o problemă foarte comună. Vestea bună este că, pentru toate aceste probleme, există soluții. Vestea și mai bună...

Pledoarie pentru apă și săpun

Au trecut mai bine de 150 de ani de când Semmeilweis a descoperit că spălatul pe mâini literalmente salvează vieți, deschizând ușa spre era dezinfectanților și a sterilizatoarelor. Și e grozav că am ajuns aici și nu se mai moare de febră puerperală și de alte zeci de...

Care e treaba cu regurgitatul bebelușilor?

Mulți părinți de bebeluși se sperie când văd că din gurița copilului iese lapte, imediat sau la distanță de masă, însoțit sau nu de râgâială… și spun, cu o grimasă terifiată că bebe varsă. Este bine să știm diferența dintre regurgitație și vărsătură, mai ales pentru...

Unde mă găsiți?

Pentru consultațiile în alăptare fac echipa bună cu Cuibul berzelor și mă găsiți la numărul de telefon 0743 349 295 sau puteti completa formularul de mai jos.

4 + 15 =