Nutriție

Care e treaba cu regurgitatul bebelușilor?

Care e treaba cu regurgitatul bebelușilor?

Care e treaba cu regurgitatul bebelușilor?

Mulți părinți de bebeluși se sperie când văd că din gurița copilului iese lapte, imediat sau la distanță de masă, însoțit sau nu de râgâială… și spun, cu o grimasă terifiată că bebe varsă. Este bine să știm diferența dintre regurgitație și vărsătură, mai ales pentru că regurgitația e de cele mai multe ori un fleac, pe când vărsăturile indică o problemă mai serioasă și ne obligă să consultăm medicul cât mai repede. 

Când un copil regurgitează, de regulă face un „bâc” și îl vedem că scoate și puțin lapte pe guriță, lapte mai proaspăt sau mai digerat, în funcție de cât timp a trecut de la ultima masă. 

 

 

Ce sunt reguritațiile și de ce apar?

 

Regurgitațiile, în cele mai frecvente cazuri, sunt un fenomen fiziologic la vârstă mică, adică normal, și apar dintr-un motiv foarte logic: între esofag și stomac avem un sfincter (o ușă), care nu permite alimentelor să se întoarcă în esofag, chiar dacă stăm cu capul în jos (nu încercați neapărat asta acasă după o masă copioasă!). Însă la bebeluși sistemul acesta de închidere este imatur și are nevoie de câteva luni bune pentru a se dezvolta complet, așa că până atunci, uneori laptele se mai întoarce și bebelușul îl exteriorizează pe guriță, fenomen pe care îl numim reflux gastroesofagian (reflux, pentru că se întoarce, gastro – stomac și esofagian- esofag). Ce e important este că, spre deosebire de vărsături, regurgitatul nu este însoțit de greață și efort de vomă. Cum spuneam, e un „bâc”. 

O altă îngrijorare este legată de cantitate. „A vărsat tot ce a mâncat!” O colegă de-a mea a făcut un experiment pentru a demonstra părinților ce înseamnă o pată de 30 ml de lapte, vărsându-l pe un cearșaf de hârtie… A umplut patul de consultație. Așa că o pată de câțiva cm pe cearșaf/ haina lui bebe sigur nu înseamnă mai mult de 5-10 ml, cu indulgență. Găsiți postarea aici. Și nu, bebe nu necesită refill după, sigur nu se va deshidrata de la pierderea unei cantități așa de mici.  

 

 

Când ar trebui să ne îngrijoareze aceste regurgitări?

 

Într-adevăr, există și situații în care regurgitatul sare calul și poate fi semn de reflux gastroesofagian patologic sau alergie.

Când bebe urlă de durere când regurgitează, când stă la orizontală, se arcuiește pe spate, când mesele sunt un chin, pe parcursul lor plânge și e foarte agitat, când nu crește bine în greutate, când, pe lângă aceste episoade frecvente, are asociate leziuni pe piele sau scaune modificate.

Și, evident, dacă după un episod de regurgitare, se îneacă, nu mai respiră și se albăstrește, facem manevrele de prim ajutor (îl întoarcem pe burtă, ținându-l pe antebrațul nostru sau pe picioare, îi sprijinim mandibula și îi aplicăm 5 lovituri…destul de puternice…între omoplați- un video explicit găsiți aici; fără îndoială că dacă nu își revine, sunăm la 112*).

Și ne mai îngrijoarează regurgitatul când, de fapt, nu e regurgitat, ci e vărsătură, adică îl vedem pe bebe că face un efort înainte de a da afară conținutul gastric, ( unii bebeluși își fac greață, dar e un semn subtil), e mai apatic după, eventual are și alte simptome (febră, diaree) și repetă procesul, mai ales dacă încercăm să îl dăm din nou să bea.

Acestea ar fi câteva motive să consultați un medic, vărsăturile fiind chiar motiv să vă prezentați în urgență. 

 

 

Putem face ceva pentru a-l ajuta pe bebe să nu mai regurgiteze asa frecvent?

 

Da și nu (iubesc răspunsul ăsta clar!)

Da: 

  • Putem, după masă, fie că bebe e hrănit la sân, fie că mănâncă cu biberonul, să îl ridicăm să râgâie (să eructeze, dacă vreți termenul medical). Îl luăm sus pe umăr/ pe pieptul nostru și îl batem pe spate, tot între omoplați și lovim ritmic și relativ cu putere ( să se audă puțin; mângâierile sunt drăgălașe dar ineficiente). Unii râgâie imediat, alții după 15-20 de minute. Totuși, râgâitul nu e vital, dacă bebe doarme tun după ce a mâncat, sunt slabe șansă să îl supere ceva (aerul în stomac doare), așa că noaptea, când avem ochii cârpiți de somn și bebe a adormit, ne putem lipsi.
  • Se mai recomandă, tocmai pentru evitarea regurgitatului, să nu îl prea manevrăm pe bebe după ce a mâncat; nu mă refer că nu îl putem muta în pătuț sau dacă are scutecul plin cu scaun să îl lăsăm așa cu orele, dar e bine să evităm avionașul și „hopa sus!”, chiar dacă pe el îl distrează teribil asta. Și am mai găsit ceva interesant, un mod diferit de schimbare a scutecului (găsiți instrucțiunile aici).
  • Dacă avem un copil alăptat care în timpul suptului pare că înghite „ca haplea”, e bine să verificăm dacă reflexul de ejecție a laptelui din sân nu e prea puternic, adică laptele, în loc să vină așezat și liniștit, țâșnește cu putere în gurița copilului și el se luptă cu acest jet. Mai multe pe această temă vor apărea în curând într-un articol dedicat. 
  • Pentru copiii hrăniți cu biberonul, chiar dacă ei sunt capabili să mănânce 120 ml în 5 minute, e foarte posibil ca înghițitul acesta continuu, fără un pic de pauză, să creeze discomfort (trebuie să ne punem mereu în situația lor: oare noi cum ne-am simți dacă am mânca masa de prânz, 2 feluri și desert, în 5 minute? Probabil balonați și irascibili.) Așa că putem crește durata mesei cu biberonul la măcar 20 de minute: îi dăm 3-4 înghițituri, apoi scoatem tetina din guriță, respirăm, povestim, mai dăm 3-4 înghițituri și tot așa; pentru a evita înghițitul de aer în timp ce scoatem/ reintroducem tetina în guriță, putem ține biberonul înclinat, încât vârful tetinei să fie mereu plin cu lapte… și ne mișcăm repede. 

Nu:

  • Există așa numiții happy spitters ( „scuipătorii fericiți”), care regurgitează toată ziua bună ziua, dar cresc văzând cu ochii, sunt veseli și nu par să fie deranjați de nimic. Asta e, spălăm hainele mai des, dar nu avem motive să intervenim în vreun fel. 

Să fiți sănătoși!


 *măsurile de prim ajutor nu sunt obiectul acestui articol; pentru acelea vă încurajez și acum, cum o fac mereu, să mergeți la cursuri de prim ajutor!

Sursa foto: https://childrensmd.org

Informațiile pe care le veți regăsi aici nu țin locul unui consult de specialitate!

Unde mă găsiți?

Sunt pediatru în cadrul Spitalului Regina Maria din Cluj iar pentru consultațiile în alăptare fac echipa bună cu Cuibul berzelor.  Mă găsiți pe facebook, la numărul de telefon 0743 349 295 sau puteti completa formularul de mai jos.

3 + 9 =

Mituri despre alăptare- episodul 4: dieta mamei

Mituri despre alăptare- episodul 4: dieta mamei

Mituri despre alăptare- episodul 4: dieta mamei

Pentru acest episod am ales niște mituri din sfera alimentației mamei care alăptează.

 

Dacă alăptez, trebuie să mănânc mai mult.

Dacă o femeie care nu e însărcinată și nu alăptează are nevoie de 1800-2000 kcal/ zi, în alăptare necesarul crește undeva la 2300 kcal/ zi (desigur, cifrele pot varia în funcție de activitatea fizică, de anumite probleme de sănătate). Deci da, este nevoie de o creștere a aportului de hrană cu 25-30% față de perioada anterioară sarcinii, însă asta nu înseamnă că trebuie să mâncăm cât pentru doi. Chiar se recomandă atenție nu doar la cantitate, dar mai ales la calitatea alimentelor consumate, cum vom vedea mai jos. Totuși, sunt multe femei care consumă în continuare 1800-2000 kcal/ zi și în timpul alăptării iar copiii lor cresc bine și ele nu ajung să aibă deficite nutriționale, acestea fiind cel mai probabil compensate prin calitatea alimentelor pe care le mănâncă.

 

Dacă alăptez, trebuie să urmez o dietă specială și să evit anumite alimente.

Cred că este unul dintre cele mai frecvente mituri pe tema alăptării, astfel că unele mame ajung să consume carne fiarta și orez timp de luni întregi, pentru ca bebe să nu aibă colici.
În primul rând, nu s-a demonstrat că există anumite alimente care provoacă disconfort bebelușului, nici măcar varza sau fructele crude. Laptele se formează din substanțele existente în sânge și e destul de evident că balonarea nu trece în sânge, și deci, nici în lapte. În al doilea rând, corpul mamei consumă din propriile rezerve pentru a produce laptele, așa că o dietă restrictivă fără un motiv bine întemeiat, asociată cu oboseala ce apare inevitabil în primele luni de după naștere pot conduce la deficite nutriționale, slăbiciune, epuizare.
Dieta trebuie să fie echilibrată, să conțină cereale, legume și fructe proaspete, lactate și carne (sau vitamina B12 în cazul mamelor vegetariene), grăsimi de bună calitate. Așa cum în nicio situație nu se recomandă dulciurile rafinate, sucurile carbogazoase, cafeaua în exces și fumatul, perioada alăptării nu face excepție. Atenție totuși la tipul de alimente consumate imediat după naștere, indiferent de tipul acesteia (naturală sau operație cezariană)! Este bine să evităm alimentele care constipă (banane, orez, morcov fiert, afine), deoarece nici pe o epiziotomie și hemoroizi, nici pe o cicatrice de cezariană nu ne dorim creșterea presiunii în abdomen, balonare și scaune dure. După vindecare aceste recomandări se relaxează.

Bineînțeles că o mamă alergică de fond la arahide, să zicem, nu vă începe să mănânce arahide pe parcursul alăptării. Nimic ce sfidează logica nu poate să facă bine.

Lactatele, din păcate, au căzut în dizgrație în ultimii ani, în paralel cu creșterea reală a numărului de cazuri de copii cu alergie la proteinele laptelui de vacă (APLV), astfel că, din primele zile de colici sau apariția unui scaun mai mucos, mamele elimină lactatele din alimentație din proprie inițiativă. Este bine ca înainte de începerea unei diete să consultați medicul pediatru/ medicul de familie, acesta este în măsură să formuleze un diagnostic pe baza datelor pe care le are și după ce consultă copilul, poate chiar face anumite analize de scaun/ sânge, în funcție de caz și apoi poate evalua și beneficiul dietei în timp, pentru ca durata dietei să fie cât mai scurtă posibil, dar suficient de lungă încât să poată lămuri dacă ajută sau nu.

Și atunci principiul este următorul: nu scoatem din alimentație anumite alimente preventiv, ci doar dacă observăm că îl deranjează pe bebeluș/ medicul pediatru ne recomandă acest lucru. 

 

 

Ar trebui să consum mai multe lichide.

Există lichide interzise în alăptare?

Am auzit multe sfaturi și am văzut mame care beau câte 4-5 l de apă/ zi ca să facă lapte. Apa nu se transformă în lapte și berea nu face minuni. Cantitatea de lichide recomandată este de 2.5-3 l/ zi sau atât cât îi e mamei sete. Dacă nu sunteți o persoană care să consume din proprie inițiativă acest volum de lichide, impuneți-vă, totuși să beți regulat câte un pahar de apă, încăt să ajungeți la cel puțin 2.5l/ pe 24 de ore. Sunt și mame care simt o sete marcată chiar când bebelușul suge. Pentru ele, o cană de apă sau alt lichid dorit poate sta în preajmă chiar în timpul alăptării.

Pentru că multe mame tânjesc după cafeaua de dimineață, vă dau o veste bună: cafeaua în alăptare nu e interzisă, dacă e consumată în cantități rezonabile ( după cum spuneam, cafeaua de dimineață). Totuși, aceasta poate să scadă lactația dacă e consumată în exces și dacă îl vedeți pe cel mic mai agitat, e bine să vă întrebați dacă nu de acolo i se trage. Și atunci, fie reduceți cantitatea, fie mai așteptați o vreme până să vă bucurați din nou de ea.

Atenție la ceaiurile care pot influența lactația: cele de mentă și salvie scad lactația, pe când cele de anason, chimen, fenicul, schinduf, urzică o cresc. Ceaiurile cu teină (negru, verde, alb) pot fi consumate, însă cu moderație, deoarece în cantitate mare pot să scadă lactația.

În privința consumului de alcool, recomandările sunt următoarele: cea mai sigură metodă este abstinența; totuși, dacă o mamă alege să consume alcool, se recomandă a nu fi depășită  cantitatea conținută de o băutură standard- one standard drink (un pahar de vin, o bere, etc.) și să treacă cel puțin 2 ore între momentul consumului și cel al alăptării. Spre deosebire de alte substanțe, cum ai fi majoritatea medicamentelor, alcoolul are afinitate pentru laptele de mamă și cât timp se regăsește în sângele mamei, se regăsește și în lapte, nivelul cel mai mare fiind la 30-60 min de la consum.

 

Să vă fie de folos!

 

Ultima editare: aprilie 2021


Bibliografie:

The Ultimate Breastfeeding Book of Answers: The Most Comprehensive Problem-Solving Guide to Breastfeeding from the Foremost Expert in North America, Revised & Updated Edition, Jack Newman M.D., Teresa Pitman

Breastfeeding, 8th Edition, A Guide for the Medical Profession, Ruth A. Lawrence

www.cdc.gov

Informațiile pe care le veți regăsi aici nu țin locul unui consult de specialitate!

Unde mă găsiți?

Sunt pediatru în cadrul Spitalului Regina Maria din Cluj iar pentru consultațiile în alăptare fac echipa bună cu Cuibul berzelor.  Mă găsiți pe facebook, la numărul de telefon 0743 349 295 sau puteti completa formularul de mai jos.

13 + 2 =

Așa arată ”o gură bună de lapte”

Așa arată ”o gură bună de lapte”

Așa arată ”o gură bună de lapte”

Așa cum spuneam și în primul episod al miturilor despre alăptare, o atașare corectă este cheia succesului în alăptare sau o atașare incorectă este rădăcina celor mai multor probleme. Împreună cu această atașare, este absolut esențial să învățăm cum arată un supt eficient și cum se vede dacă bebelușul înghite lapte sau doar suzetează.

Pe site-ul doctorului Jack Newman găsiți multe resurse utile și frumos explicate. Printre ele este și acest video, în care putem să vedem un bebeluș în primele sale zile de viață și care stă exemplar la sân ( gurița larg deschisă, bărbia în sân, nasul liber) și înghite „ca la carte” ( duce în jos bărbia, umple „gușa de pelican„ și face acea mișcare de unduire prin care înghite laptele).

 

Good Drinking

Informațiile pe care le veți regăsi aici nu țin locul unui consult de specialitate!

Unde mă găsiți?

Sunt pediatru în cadrul Spitalului Regina Maria din Cluj iar pentru consultațiile în alăptare fac echipa bună cu Cuibul berzelor.  Mă găsiți pe facebook, la numărul de telefon 0743 349 295 sau puteti completa formularul de mai jos.

7 + 13 =

Cum știu dacă bebelușul meu alăptat mănâncă suficient?

Cum știu dacă bebelușul meu alăptat mănâncă suficient?

Cum știu dacă bebelușul meu alăptat mănâncă suficient?

     Este o întrebare care îi frământă pe majoritatea părinților și mulți recunosc că, deși se bucură că alăptează, le lipșește controlul asupra cantității. Pe deoparte, vrem să fim părinți responsabili și știm că noua viață e dependentă de noi 100%. Pe de altă parte, suntem presați de anturaj: ”Nu vezi că urlă de foame, de ce nu-i dai și lapte praf? De unde știi tu că ai lapte destul?”. 

     În teorie, un nou-născut (în prima lună de viață) ar trebui să mănânce cam 150 ml/ kg corp/ 24 de ore. De exemplu, pentru un bebeluș de 3000 g ( 3 kg), 150ml x 3= 450 ml de lapte pe 24 de ore iar pentru unul de 3500g, cantitatea va fi de 520 ml de lapte pe zi. Începând cu a doua lună de viață, cantitatea crește până la 800, chiar 1000 ml pe zi.     

     Pentru copiii hrăniți cu formulă sau cu lapte muls, nimic mai simplu, ne ajută aritmetica să știm dacă mănâncă suficient sau nu. Pentru copiii hrăniți exclusiv la sân…facem ochii mari și ne apucă palpitațiile. Vestea bună este că avem niște semne indirecte care ne pot fi de mare ajutor. Sunt indirecte pentru că nu știm cantitatea pe care o mănâncă bebelușul, dar vedem efectele acestei cantități asupra fiziologiei și comportamentului său. Ele nu se citesc în zațul de cafea, ci mai degrabă în scutec.   

     Aceste semne sunt: scaunele, urina, curba greutății și comportamentul copilului.   

 

    Cititori în scutece     

     Primele scaune ale nou-născutului sunt foarte închise la culoare și lipicioase; ele poartă numele de meconiu. Prioritatea organismului este să elimine acest meconiu în primele 3 zile după naștere și mai puțin să inunde rinichii, așa că primul lapte, colostrul, este în cantitate mică, dar de esență tare (un articol întreg despre colostru va fi publicat în curând), motiv pentru care urina este în cantitate mică în primele 2 zile după naștere și mai închisă la culoare (cu mici zone de culoare cărămizie, dar nu e obligatoriu) dar care va crește odată cu venirea laptelui.     

     Un copil hrănit bine va avea:

  • în prima lună de viață minim un scaun galben-muștar (de regulă cu grunji-mici bobițe albe) pe 24 de ore- unii bebeluși au scaun după fiecare masă, ceea ce este din nou, normal; începând cu a doua lună de viață scaunele se pot rări (scaunele copiilor hrăniți mixt sau cu doar cu formulă au un alt aspect ) și
  • va urina încât să ude minim 6 scutece pe 24 de ore, o urină transparentă. În cartea sa „L’allaitement malin”, Veronique Darmangeat le propune părinților următorul exercițiu: sacrificați un scutec nefolosit, turnați în el 60 ml de apă și „cântăriți-l” în mână, pentru a vă face o idee ce înseamnă ”un scutec plin” pentru un nou-născut.   

 

    Cititori de cântar   

     Pentru copilul alăptat, uitați de formula 500 g în prima lună, 750 g/ lună în următoarele trei etc. Această formulă a fost stabilită pentru copiii hrăniți cu lapte praf. Copiii alăptați au un alt mod de a crește în greutate ( în general, cresc mult -1 kg/ lună sau 30 g/ zi în primele 3 luni, pentru ca apoi creșterea să încetinească, fără însă a avea o problemă). Pentru ei există curbe de creștere speciale, stabilite în urma studierii greutății copiilor exclusiv alăptați din mai multe populații de pe Glob. Acestea se pot descărca gratuit de pe site-ul OMS și este de dorit să fie folosite și în cabinetele de medicină de familie și pediatrie. Să nu uităm, totuși, că un copil alăptat mulțumit, care are scaune și urinează suficient, dar iese puțin din normele curbelor de creștere este un copil perfect normal și nu are nevoie de suplimentare, trebuie doar supravegheat.   

    Când lucrurile sunt pe făgașul normal, se recomandă să cântărim bebelușii o dată/ săptămână în prima lună și apoi o dată/ lună. Este bine să folosiți un cântar de încredere ( eu le verific cântărind ceva cu greutate fixă- un kg de făină, de exemplu), căruia să nu îi schimbați poziția (valorile arătate pot varia), cântăriți copilul dezbrăcat complet și notați-vă valoarea.    

   Tehnica „mă cântăresc eu cu copilul în brațe și apoi fără” e ingenioasă dar nu e de încredere.      

     

    Despre proba suptului   

     Deși mai toți părinții sunt sfătuiți să o facă, utilitatea ei e mică și angoasa pe care o generează e mare. Personal, nu o indic niciodată acasă și chiar îi încurajez pe părinții care o practică să renunțe la ea, învățându-i semnele mai puțin anxietante ale unei alimentații suficiente. 

 

    Comportamentul copilului alăptat 

    Un alt instrument este comportamentul. Să ne studiem copiii, să învățăm să le recunoaștem semnalele. Un copil sătul se relaxează, își deflectează brațele, nu mai are pumnii strânși, e calm și fie adoarme (când se inmoaie „ca o cârpă”- nu e frumos, dar e ilustrativ), fie stă treaz, dar nu mai caută sânul. Dacă îl puneți jos, e posibil să plângă, dar asta nu înseamnă neapărat că îi e foame, ci mai degrabă ar dori să mai stea în brațe (don’t we all?). Având ca singură metodă de semnalizare plânsul, copiii plâng din n motive și cu timpul ajungem să îi cunoaștem (acum îl doare burtica, acum vrea să îi schimb scutecul, acesta e plânsul de ținut în brațe). 

© casanowe1 / Depositphotos © logoboom / Depositphotos

     Dacă bebelușul dumneavoastră alăptat nu udă scutecele, urina e concentrată, nu pare să ia în greutate ( de multe ori părinții nu reușesc să își procure un cântar, dar văd că bebe începe să „umple” hăinuțele) și e prea agitat, trezindu-se frecvent ( nu are perioade de 2-3 ore de somn), își suge mereu mânuțele sau dimpotrivă, este somnolent, nu ezitați să cereți de urgență ajutor specializat. 


Bibliografie

Darmangeat V, L’allaitement malin, Paris:Leduc.s éditions.2013

Lawrance RA, Lawrance RM, Breastfeeding. A guide for medical profession. 8th edition. Philadelphia: Elsevier. 2016

Informațiile pe care le veți regăsi aici nu țin locul unui consult de specialitate!

Unde mă găsiți?

Sunt pediatru în cadrul Spitalului Regina Maria din Cluj iar pentru consultațiile în alăptare fac echipa bună cu Cuibul berzelor.  Mă găsiți pe facebook, la numărul de telefon 0743 349 295 sau puteti completa formularul de mai jos.

1 + 3 =

Confuzia dintre diferite componente ale laptelui de vacă

Confuzia dintre diferite componente ale laptelui de vacă

Confuzia dintre diferite componente ale laptelui de vacă

     Observ o mare confuzie în rândul părinților și, din păcate, și în rândul cadrelor medicale mai puțin familiarizate cu patologia pediatrică, între componentele laptelui de vacă. Mai concret, aud frecvent părinți care se consideră alergici pentru că se balonează dacă beau o cană de lapte sau medici de familie care, după ce consultă un bebeluș cu scaune cu sânge, ridică suspiciunea de alergie la proteinele laptelui de vacă, dar îi recomandă mamei care alăptează să evite laptele dulce, continuând să consume brânză sau iaurt.

     Grosso modo, există 3 entități care ne interesează și pe care o să le dezbat aici: alergia la proteinele laptelui de vacă (APLV), intoleranța dobândită la lactoză și intoleranța la lactoză cauzată de deficitul congenital de lactază sau alte enzime responsabile de degradarea glucidelor.

     Pentru început, câteva noțiuni de fiziologie care să ne ajute să înțelegem mai bine. Glucidul din lapte se numește lactoză (este un dizaharid- di de la doi- format din glucoză și galactoză). El nu poate fi absorbit ca atare în sânge, așa că are nevoie să fie ”mărunțit”, proces pe care îl face o enzimă care se numește lactază. Această lactază muncește la nivelul celulelor care tapetează intestinul subțire (enterocite). Când laptele ajunge în intestin, lactaza detectează lactoza, o mărunțește și ce rezultă se absoarbe în sânge și folosește corpului pentru energie, în principal. Proteinele din lapte sunt o cu totul altă poveste, ele sunt mărunțite de alte enzime, rolul lor e altul în organism.

     Trecând acum la subiectul nostru, voi începe cu cea mai comună problemă, intoleranța dobândită la lactoză. Îi spune dobândită, pentru că nu ne naștem cu ea, ci o întâlnim mai târziu în viață în 2 situații: fie cu trecerea timpului, fie după o gastroenterocolită.
     Odată cu înaintarea în vârstă, corpul nostru decide, programat genetic fiind, că i-a ajuns laptele digerat până acum și își scade rezervele de lactază, așa că mulți adulți, deîndată ce consumă lapte dulce simt un disconfort reprezentat de balonare și unii au chiar crampe și scaune apoase. Cam la fel se întâmplă și după o perioadă mai lungă de post, în care nu am mâncat lapte: organismul a sesizat că nu mai e nevoie să digere lactoza și, fiind o mașinărie inteligentă și intuitivă, a redus din enzima necesară, lactaza. La copii, simptomele generate de această scădere a enzimei încep să apară în jurul vârstei de 6-7 ani. O altă curiozitate ar fi că 80% dintre adulții de culoare sunt „mai programați” decât populația albă în a reduce considerabil cantitatea de lactază. 
     În cazul infecțiilor intestinale care produc diaree ( cunoscute sub numele de gastroenterocolite- despre care am scris aici), celulele acelea de care aminteam mai sus – enterocitele- sunt afectate, chiar distruse, așa că și cantitatea de lactază scade. Din acest motiv, sunt copii care rămân cu o sensibilitate după o infecție și au nevoie de câteva săptămâni pentru a digera din nou lactoza. Poate ați auzit de laptele delactozat, recomandat mai demult în boala diareică (despre cum gestionăm diareea și când ne nevoie să schimbăm laptele, am scris aici.)

     Deși neplăcută, e o situație care nu pune în pericol viața și o putem evita prin consumul de produse lactate fermentate de genul iaurtului sau brânzeturilor maturate ( bacteriile conținute de aceste produse au mărunțit deja o mare parte din lactază).

     Despre APLV nu o să filozofez prea mult, e o boală care merită mai mult de 3 rânduri. Vreau să menționez câteva aspecte- cheie:

  • Nu e o condiție de ignorat, e nevoie de consult pediatric și urmărire pe termen lung.
  • Se poate asocia cu alte alergii alimentare, care împreună pot fi factori agravanți pentru alte boli alergice de genul astmului bronșic.
  • Cel mai frecvent se manifestă la bebeluș prin scaune cu striuri de sânge, creștere insuficientă în greutate, manifestări de tipul refluxului gastro-esofagian.
  • De multe ori analizele efectuate sunt normale, dar asta nu înseamnă că excludem boala.
  • Și nu în ultimul rând, punctul la care voiam mai degrabă să ajung: suspiciunea de APLV impune evitarea în totalitate a proteinelor laptelui de vaca. Asta înseamnă că la un copil alăptat, mama nu va mai consuma niciun produs care să conțină nici măcar urme de proteine din lapte ( sper că acum e clar de ce nu ne ajută aici iaurtul și brânza maturată), iar la un copil hrănit cu formulă de lapte praf, în niciun caz nu e de folos laptele delactozat, ci cel care are proteinele mărunțite la maxim ( un hidrolizat sau, cea mai cea, formula cu aminoacizi).

     Am lăsat intoleranța la lactoză cauzată de deficitul congenital de lactază sau alte enzime pe ultimul loc pentru că este o boală extrem de rară. Este o boală genetică: din cauza unor mutații, organismul nu este capabil să producă lactaza sau alte enzime implicate în procesul de mărunțire a glucidelor. Este o boală atât de rară, încât mulți pediatri cu experiență pot spune că au văzut câteva cazuri în toată cariera lor. Pentru formularea diagnosticului este nevoie de teste speciale. Așa că la un bebeluș cu tot felul de simptome digestive este foarte puțin probabil să ne gândim că are intoleranță la lactoză. Pe cât de sofisticată e boala, pe atât de simplu e tratamentul: odată cu laptele, administrăm bebelușului și enzima (lactaza).

     Sper că e mai clar acum și că, înțelegând mai bine aceste noțiuni, vom ști să folosim corect vocabularul acesta aferent laptelui și vom ști când și ce anume avem de făcut. 


Bibliografie:

Kliegman RM, Stanton BF, St. Geme JW, Schor NF, Nelson Textbook of Pediatrics. 20th edition. Philadelphia: Elsevier. 2016

Informațiile pe care le veți regăsi aici nu țin locul unui consult de specialitate!

Unde mă găsiți?

Sunt pediatru în cadrul Spitalului Regina Maria din Cluj iar pentru consultațiile în alăptare fac echipa bună cu Cuibul berzelor.  Mă găsiți pe facebook, la numărul de telefon 0743 349 295 sau puteti completa formularul de mai jos.

15 + 5 =

Cum dezghețăm sau încălzim laptele de mamă

Cum dezghețăm sau încălzim laptele de mamă

Cum dezghețăm sau încălzim laptele de mamă

Sursa imagine: pinterest.com

Dacă am stocat laptele în mod corect, cum am învățat aici, dacă tot am ocupat atâta vreme spațiul prețios din congelator, acum să vedem cum dezghețăm laptele de mamă.

Când începem să folosim stocurile din congelator, mereu vom alege laptele cel mai vechi, cu condiția să fie încă valabil. ( ”termenul de valabilitate” îl găsiți aici).

De regulă este bine să anticipăm faptul că va fi nevoie de lapte, ca să nu ne trezim cu un copil care urlă de foame și o pungă de lapte înghețat. Totuși, dacă se întâmplă acest lucru, avem soluții.

. Avem mai multe metode de dezghețare:

  • îl putem pune la frigider și se va dezgheța treptat (peste noapte, de exemplu); este metoda cea mai agreată, pentru că în felul acesta se păstrează cea mai mare parte dintre nutrienți;
  • dacă avem nevoie mai urgentă, putem folosi un recipient cu apă caldă în care vom introduce punga cu lapte.

NU se recomandă dezghețarea sau încălzirea laptelui în cuptorul cu microunde, deoarece acesta încălzește neuniform și putem provoca arsuri bebelușului și pentru că prin acest tip de încălzire se distrug anticorpii din lapte.

 

Pentru încălzirea laptelui care a stat în frigider, putem fie să îl scoatem din timp încât să fie consumat la temperatura camerei (bebelușii pot consuma și lapte la temperatura camerei, nu e obligatoriu să fie încălzit, este doar o problemă de preferință), fie să îl încălzim într-un recipient cu apă caldă (sau sub jet de apă caldă la robinet, dar să încercăm să mai salvăm și planeta), cu grijă, încât apa să nu ajungă până la gura recipientului. Este bine să transferăm laptele din recipientul în care a fost stocat (de regulă punguțele speciale) direct în sticluța pe care o vom oferi bebelușului, nu să vărsăm conținutul într-un alt recipient (ibric, de exemplu), cum am face în mod normal cu alimentele noastre.

 

Întotdeauna, înainte de a-l da copilului, vom testa temperatura laptelui picurând puțin pe încheietura mâinii (în interior, pentru că pielea e mai sensibilă decât pe dosul mâinii).

 

Și încă ceva important: laptele decongelat sau încălzit dintr-un recipient pe care deja bebelușul l-a folosit și care rămâne nu va ma fi repus în frigider sau recongelat. El mai poate rămâne la temperatura camerei 1-2 ore, în funcție de cât este de cald în cameră, în caz că bebe dorește și felul doi. Altfel, cu durere în suflet pentru orele petrecute pompând… îi dați drumul pe apa sâmbetei…

 

Dacă, totuși, a rămas lapte decongelat dar recipientul nu a fost atins de gurița bebelușului (de exemplu, l-ați stocat într-o pungă și ați turnat în biberon doar o parte din el), acesta poate fi ținut încă 4 ore la temperatura camerei sau 24 de ore în frigider.

 

Ultima editare: aprilie 2021


Bibliografie:

Lawrance RA, Lawrance RM, Breastfeeding. A guide for medical profession. 8th edition. Philadelphia: Elsevier. 2016

Darmangeat V, Ma bible de l’allaitement. Paris:Leduc.s éditions.2018

https://www.cdc.gov/breastfeeding/recommendations/handling_breastmilk.htm

Informațiile pe care le veți regăsi aici nu țin locul unui consult de specialitate!

Unde mă găsiți?

Sunt pediatru în cadrul Spitalului Regina Maria din Cluj iar pentru consultațiile în alăptare fac echipa bună cu Cuibul berzelor.  Mă găsiți pe facebook, la numărul de telefon 0743 349 295 sau puteti completa formularul de mai jos.

2 + 6 =

Cum stocăm laptele de mamă

Cum stocăm laptele de mamă

Cum stocăm laptele de mamă

Sursa imagine: www.lovelyluckylife.com

Să vedem în primul rând câteva situații care ar necesita stocarea laptelui. Pot fi mai multe motive: fie bebelușul este prematur sau bolnăvior și nu poate fi alăptat la sân și atunci extragem laptele cu ajutorul unei pompe și el îl primește, fie e nevoie de completare cu lapte pompat, fie vrem să facem stocuri pentru că ne întoarcem la serviciu sau pentru ieșiri scurte când bebe rămâne în grija altui adult, fie traversăm o perioadă în care lactația e abundentă și considerăm că ar fi un moment bun să ne facem niște rezerve.

De fiecare dată când pompăm/ extragem laptele manual, ne spălăm pe mâini cu apă și săpun și folosim recipiente curate (spălate cu apă caldă și detergent de vase și apoi clătite cu apă din abundență). Dacă avem un copil sănătos, nu este nevoie să sterilizăm recipientele sau cupele la fiecare folosire, însă este obligatoriu ca înainte de prima folosire ele să fie spălate bine și fierte sau sterilizare- pe fiecare recipient este menționat cum anume se poate face acest lucru. În privința frecvenței fierberii sau sterilizării la copilul sănătos, există controverse: sunt experți care recomandă, totuși, sterilizarea o dată/ zi, pe când alții spun că nu este necesar, fiind suficientă doar spălarea riguroasă; o cale de mijloc ar fi ca de 2-3 ori pe săptămână, mai ales dacă recipientele au fost transportate în alte locuri, să fie, totuși, fierte sau sterilizate.

Punguțele destinate special stocării laptelui, cele pe care le găsim în farmacii, sunt deja sterile și nu mai au nevoie de nicio pregătire.

Acoperim recipientul cu un capac de încredere și evităm să îl așezăm în vecinătatea unor alimente riscante din punct de vedere bacteriologic (carne crudă, ouă crude).

Nu uităm să notăm data la care a fost pompat laptele înainte de a-l congela. Nu e exces de zel să adăugăm și ora la care laptele a fost pompat, pentru că laptele pe care o mamă îl produce la 3 dimineața are o altă compoziție decât cel de la miezul zilei, variind în special conținutul hormonal (un copilaș alăptat noaptea se odihnește mai bine pentru că laptele conține melatonină și triptofan, substanțe care ne ajută să adormim și să avem un somn odihnitor). Acest fenomen poartă numele de crononutriție și este responsabil de reglarea ritmului nostru circadian, adică alternanța dintre zi și noapte. Astfel, în măsura în care putem, este bine să oferim bebelușului la o anumită oră din zi lapte care a fost pompat aproximativ la aceeași oră (aș zice mai degrabă interval orar, pentru a nu induce falsa idee că dacă nu e fix de la acea oră, e o greșeală).

Durata de stocare a fost studiată intens și recomandările internaționale pentru copii sănătoși și la termen (nu pentru prematuri, nu pentru copiii grav bolnavi ) sunt următoarele:

  • la temperatura camerei (până la 25ºC): până la 6 ore (evident că vara, când sunt 30°, evităm să îl ținem afară sau, dacă nu avem altă opțiune, reducem perioada la 1-2 ore maxim);
  • în pungă izotermă cu pachete de gheată (în jur de 15ºC): până la 24 de ore;
  • în frigider (4ºC– temperatură valabilă mai ales pentru porțiunea din spate a frigiderului, unde se și recomandă depozitarea; pe ușă este mai cald iar variațiile de temperatură sunt mai mari): până la 5 zile (unii spun și 8, dar e puțin cam îndrăzneț, având în vedere că nu spălăm zilnic frigiderul); aș rămâne la 5 zile;
  • la congelator : depinde ce tip de congelator avem, astfel că dacă e comun cu frigiderul, durata e de maxim 2 săptămâni, dacă e cu ușă separată de cea a frigiderului (combina frigorifică la – 18ºC), până la 6 luni iar dacă e ladă frigorifică, 6-12 luni.
  • laptele dintr-o sticluță din care bebelușul deja a băut poate fi ținut la temperatura camerei 1-2 ore;
  • laptele care a fost dezghețat (dar din care bebe încă nu a băut) poate fi ținut 4 ore la temperatura camerei și până la 24 de ore în frigider.

Un aspect cu care ne întâlnim frecvent este legat de posibilitatea amestecării laptelui obținut din mai multe ture de pompaj. De exemplu, dacă la ora 1 mama pompează 30 ml lapte iar la ora 4 pompează alți 30 ml de lapte și dorește să ofere acești 60 ml la o singură masă sau să stocheze laptele în pungulițe de 60-100 ml, este posibil să amestecăm laptele obținut la ore diferite? Da, este posibil, atâta timp cât răcim pe rând ambele porții de lapte și nu amestecăm laptele deja răcit cu cel cald si proaspăt pompat. Adică vom pune în frigider laptele de la ora 1 într-o sticluță, îl vom răci separat și pe cel de la ora 4 în altă sticuluță iar după ce laptele din ambele recipiente va ajunge la aceeași temperatură, le putem combina. Ca să ținem minte mai bine… e ca la ciorbă 🙂 Niciodată nu voi pune ciorba caldă peste cea rece din frigider, pentru că voi compromite tot volumul de lichid.

Există, totuși, o excepție; chiar dacă nu rețin să o fi văzut scrisă undeva, aș zice că e de bun simț: dacă laptele pompat la ora 1 a fost ținut la temperatura camerei pentru a fi oferit la următoarea masă iar la ora 4 obținem o nouă porție de lapte și dorim să le oferim pe cele 2 împreună la ora 5, să spunem, atunci nu văd să fie nicio contraindicație să fie amestecate și oferite atunci. La fel, dacă avem în frigider. o porție de lapte rece pe care dorim să o combinăm cu una de lapte pompat proaspăt, putem încălzi puțin laptele din frigider și să îl combinăm cu cel proaspăt, fără a exista vreun pericol bacteriologic.

Un detaliu important este că laptele care stă o vreme sau după dezghețare poate căpăta un miros particular, ca de rânced și tendința este să spunem că s-a stricat și să îl aruncăm. De fapt, miroase așa din cauza digestiei lipidelor și nu este nici stricat, nici dăunător, îl putem da fără griji copilului, dacă acesta îl acceptă (îl poate refuza din cauza gustului și atunci nu îl forțăm).

Despre cum dezghețăm și încălzim laptele matern găsiți detalii aici. 

 

Ultima editare: aprilie 2021

 


Bibliografie:

Lawrance RA, Lawrance RM, Breastfeeding. A guide for medical profession. 8th edition. Philadelphia: Elsevier. 2016

Darmangeat V, Ma bible de l’allaitement. Paris:Leduc.s éditions.2018

Eglash A, Simon L, ABM Clinical Protocol #8: Human Milk Storage Information for Home Use for Full-Term Infants, Revised 2017. BREASTFEEDING MEDICINE Volume 12, Number 7, 2017

https://www.cdc.gov/breastfeeding/recommendations/handling_breastmilk.htm

Informațiile pe care le veți regăsi aici nu țin locul unui consult de specialitate!

Unde mă găsiți?

Sunt pediatru în cadrul Spitalului Regina Maria din Cluj iar pentru consultațiile în alăptare fac echipa bună cu Cuibul berzelor.  Mă găsiți pe facebook, la numărul de telefon 0743 349 295 sau puteti completa formularul de mai jos.

15 + 1 =

Informațiile pe care le veți regăsi aici nu țin locul unui consult de specialitate!

Articole recente

De bun simț despre vărsături, diaree și deshidratare

O problemă cu care aproape orice părinte cred ca s-a confruntat este apariția diareei, însoțită sau nu de vărsături și febră. În acest articol voi explica ce sunt acestea și când ar trebui să ne îngrijorăm și să ne prezentăm la medic sau când putem încerca să tratăm...

Cum gestionăm gastroenterocolita

Dacă în acest articol ne familiarizam cu conceptele, în rândurile de mai jos veți găsi câteva sfaturi practice despre cum se poate gestiona o gastroenterocolită ușoară acasă și când să vă adresați medicului pentru un consult. În caz de vărsături, trebuie să ținem cont...

Tehnici de supraviețuire a pandemiei împreună cu copiii

Autor: Raluca Ilca       Dragi părinți, bunici și alti adulți implicați în îngrijirea copiilor în aceste zile, iată că trecem printr-o situație neobișnuită, atipică, care ne provoacă neliniște, îngrijorare, frică și alte emoții care ne pot copleși. Situația poate...

Curs online de diversificare și autodiversificare

Dacă vă apropiați de momentul diversificării sau abia ați început și aveți dileme și întrebări, acest curs este potrivit pentru voi. Vom discuta despre: vârsta optimă pentru introducerea alimentelor ce alimente sunt de preferat și de evitat regulile de baza principii...

Unde mă găsiți?

Sunt pediatru în cadrul Spitalului Regina Maria din Cluj iar pentru consultațiile în alăptare fac echipa bună cu Cuibul berzelor.  Mă găsiți pe facebook, la numărul de telefon 0743 349 295 sau puteti completa formularul de mai jos.

6 + 11 =