A fost odată un medic rezident care, într-o noapte, în plină gardă, a făcut febră 39, iar până dimineața s-a umplut de vezicule în gât de abia mai înghițea și de leziuni pe palme și pe tălpi de abia călca. Acest medic sunt chiar eu și retrăiesc cu groază amintirile despre această boală, pentru că ce pot să vă spun sigur despre ea este că…DOARE!
Boala gură-mână-picior e o boală infecțioasă cauzată de virusuri din familia Picornaviridae (enterovirusuri și coxsackie). Iată de ce poți să faci boala de mai multe ori, de fiecare dată cu un alt tip de virus.
Este extrem de contagioasă, apare cel mai frecvent la copiii sub 5 ani, dar oricine se poate îmbolnăvi (inclusiv medicii rezidenți :)).
Cauzează frecvent epidemii, mai ales în Asia, încât de multe ori este nevoie să se închidă creșele, școlile și grădinițele.
Se transmite prin contact direct, prin picături de salivă, secreții din tractul respirator, prin inhalarea virusului care e prezent în lichidul din vezicule, prin contactul cu scaunul bolnavului și prin atingerea suprafețelor contaminate (inclusiv a jucăriilor).
Perioada de incubație (de cand te întâlnești cu virusul pana apar primele semne și simptome) este de 3-6 zile. Are evoluție auto-limitată, adică trece de la sine în 7-10 zile.
Semnele de boală: febră, stare generală influențată și erupție.
La nivelul gurii apar vezicule dureroase (herpangina- atenție, seamănă cu herpesul dar NU este o erupție cauzată de virusul herpetic) cam pe toată mucoasa.
Pe piele apar întâi papule (mici denivelări) care se transformă în vezicule (punguțe cu lichid), sunt localizate pe palme și plante (tălpi), dar nu trebuie să se limiteze aici (pot să urce spre genunchi, coape, fese).
Spre deosebire de varicela, unde erupția mănâncă, aici doare!
Cum o prevenim?
- Ne spălăm bine pe mâini cu apă și săpun când intrăm în casă, după folosirea toaletei/ schimbarea scutecului, înainte de masă…
- Evităm să ducem mâinile murdare la ochi, în gură (greu de realizat la bebeluși/copii mici);
- Evităm contactul apropiat cu persoanele infectate (îmbrățișări, pupici);
- Dezinfectăm suprafețele potențial contaminate (inclusiv și mai ales jucăriile);
- La noi nu există vaccin.
Evoluția este de obicei de bun simț, însă există și cazuri foarte rare care se pot complica cu afectare neurologică sau cardiacă.
Cea mai frecventă complicație este, însă, DESHIDRATAREA, pentru că leziunile prezente la nivelul gurii dor teribil și de regulă copiii refuză să se hrănească/ să bea.
Încercăm să menținem copilul hidratat, oferind lichide nici prea calde, nici acide, în cantități mici și repetat, până ne plictisim, dar de multe ori asta îi ferește de spitalizare.
Evităm să forțăm copiii, ca să nu ne trezim și cu vărsături.
Dacă vor doar lapte/ doar la sân, doar lapte să fie.
Dacă vor înghețată, foarte bine, recele mai scade din inflamație.
Dacă vor să lingă o acadea și apoi să bea niște apă, bravo lor.
Dacă vor sticksuri și covrigei, curățați-le de sare, că e nasol să pui sare pe rană.
Tratăm febra și durerea cu Paracetamol și Ibuprofen iar în guriță se pot aplica spray-uri cu anestezic sau substanțe care mai alină din durere și disconfort.
Copiii se pot reîntoarce în colectivitate când nu mai au febră, au o stare suficient de bună și leziunile sunt pe cale de dispariție, atât cele de pe piele, cât și cele din guriță.
Rămâneți sănătoși!
Bibliografie:
www.cdc.gov