Scaunul copilului poate să arate în diferite feluri, în funcție de vârstă și mai ales de alimentație.
Bebelușul alăptat are scaune muștar și moi-păstoase, fie zilnic, fie la intervale mai mari de timp ( 1 la 7 sau chiar 10 zile) fără să spunem că este constipat.
Copilul hrănit cu formulă sau mixt are, de regulă, scaun zilnic, păstos și de diverse culori.
După ce introducem solidele, scaunul de schimbă, devine mai consistent, cu resturi alimentare, mai ales la început și apoi arată ca scaunul adultului.
Constipația presupune scaun dur și rar, emis cu dificultate, asociat uneori cu dureri de burtică și agitație. În timp, diametrul scaunul crește, pentru că tubul digestiv se lărgește, adună și mai mult scaun, care e emis cu și mai multă dificultate și se intra într-un cerc vicios.
Scala Bristol e un instrument foarte util, părintele poate indica exact aspectul scaunului iar copiii puțin mai mari reușesc singuri să aleagă din cele 7 tipuri care este cel cu care scaunul lor seamănă cel mai tare.
By Cabot Health, Bristol Stool Chart – http://cdn.intechopen.com/pdfs-wm/46082.pdf, CC BY-SA 3.0, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=41761316
De la început e bine de înțeles că împărțim constipația în 2 mari categorii:
- cea organică, adică pentru care avem o boală ce o cauzează (boala Hirschprung, fibroză chistică, hipotiroidism, boala celiacă etc);
- cea funcțională apare în absența altor semne de boală și nu putem găsi o cauză organică pentru care ea apare.
Factori care pot conduce la apariția constipației:
- diversificarea;
- renunțarea la scutec;
- factori de stres ( mutatul, intrarea în colectivitate, nașterea fratelui mai mic etc).
Riscul de a dezvolta constipație este mai mare dacă copilul prezintă:
- boli neurologice;
- sindrom Down;
- autism;
- un stres deosebit (divorțul părinților, abuz, copiii din centrele de plasament).
Semnele de alarmă, adică acele indicii care ne îndepărtează de o constipație “banală” și ne îndreaptă atenția spre o altă boală (cum ar fi: boala Hirschprung, fibroza chistică, boala celiacă, hipotiroidism):
- absența meconiului (primului scaun) în primele 48 de ore de la naștere;
- debutul simptomelor în primele săptămâni de viață;
- asocierea vărsăturilor;
- creșterea în greutate nesatisfăcătoare/ scădere în greutate;
- la palpare simțim o masă în abdomen și nu o putem corela cu prezența scaunului;
- semne neurologice.
Complicații:
Fisurile anale, care sunt dureroase și întrețin comportamentul de reținere.
Encoprezisul – pierderea de materii fecale și murdărirea lenjeriei prin faptul că nu mai există controlul sfincterului anal, din cauza dilatării excesive a colonului.
Stări de iritabilitate, agitație cu afectarea calității vieții.
Cronicizarea– riscul de a deveni o problemă veche, pe care o purtăm cu noi până la adânci bătrâneți; cu cât e mai veche, cu atât scăpăm de ea mai greu.
❓De ce ne preocupă în mod deosebit și dorim ca părinții să vină la consult cât mai repede după apariția simptomelor?
- În primul rând pentru că un copil care are scaun cu dificultate și mai ales asociat cu durere, va fi marcat de acest eveniment, va face asocierea negativă și firească între nevoia de a defeca și durere și se va abține în continuare. Ceea ce duce la un cerc vicios, cu un scaun de dimensiuni tot mai mari, tot mai dur și mai greu de emis.
- Un alt motiv este prognosticul mai puțin favorabil cu cât amânăm prima prezentare la medic și luarea de măsuri. Copiii la care se inițiază tratamentul după mai mult de 3 luni de la debutul simptomelor, au risc mai mare de a ramane cu constipație în anii ce urmează.
Primele măsuri în gestionarea constipației
Dragi părinți, constipația nu este normală. O putem preveni prin alimentație și o raportare corectă, lipsită de presiune în ceea ce privește folosirea toaletei, dar uneori ea apare oricum și atunci e de mers la medic, de schimbat stilul de viață și administrată medicație, dacă primele măsuri nu funcționează.
La copiii cu risc mai mare de a dezvolta constipația este bine să fim mai atenți, să punem întrebări țintite și să luăm în calcul tratamentul cât mai repede posibil.
Ce puteți face pentru a preveni apariția constipației sau măsuri ajutătoare atunci când ea deja s-a instalat:
- Consumul de lichide
Bebelușul alăptat nu prea se constipă până la începerea diversificării, pentru că laptele matern conține raportul optim între apă și celelate elemente.
La copilul hrănit cu formulă trebuie să fim atenți la raportul între apă și pudra de lapte și să o preparăm exact cum scrie pe cutie.
După ce începem să oferim solide, apa trebuie să facă parte din rutină, începem cu cantități mici; o putem oferi chiar în timpul mesei.
- Consumul de fibre
Fibrele sunt acele componente care ajută la formarea bolului fecal, stimulează mișcarea intestinului și construiesc un fel de rețea care încetinește absorbția glucidelor și ne ajută să ținem glicemia sub control.
Le găsim în legume și fructe proaspete ( își cam pierd din structură dacă folosim blenderul), seminte (chia, in râșnit), leguminoase (fasole, linte), cereale integrale.
Ele au nevoie de apă și vor da mari bătăi de cap dacă sunt consumate în cantități prea mari și cu prea puțină apă.
- Alimente care influențează tranzitul
Laxative: prune, pere, kiwi, piersici, roșcove
Alimente care au fost asociate mai des cu constipația/ pe care le dăm în diaree: banane, orez, morcov fiert, afine
Bacteriile prietenoase- le găsim în alimentele lacto-fermentate: iaurt, kefir, murături în saramură.
- O raportare echilibrată la actul defecării
Adică mare atenție la câtă presiune punem pe copil atunci când suntem în faza de trecere de la scutec la oliță/ WC.
Apoi alocăm un timp special pentru a face caca, ne trezim mai devreme cu 10 minute, dacă asta e necesar pentru a ajuta copilul să aibă scaun dimineața.
Rugăm doamnele educatoare/ învățătoare să ofere timp și context copiilor pentru a folosi toaleta, chiar dacă uneori presupune o mică ajustare a programului. Am avut recent în cabinet o fetiță care a început să prezinte dureri de burtică în contextul unui scaun mai rar și mai dur și mergând pe firul poveștii, orarul ei de mers la baie era puțin diferit de al colegilor și nu reușea în timpul pauzelor. E greu să îi ceri corpului să folosească toaleta când nu are nevoie sau să se rețină atunci când “îl trece”… Și corpul reacționează, se constipă.
- Poziția corpului în timp ce copilul are scaun
WC-urile moderne sunt cel mai mare factor care favorizează constipația. Dacă ne atârnă picioarele, n-avem nicio șansă să facem presa abdominală de care e nevoie pentru a elimina scaunul. Așa că putem folosi un scăunel pe care copilul să sprijine picioarele, încât genunchii să fie mai sus decât fundul.
- MIȘCAREA
Un corp care stă pe canapea cu ochii-n telefon are șanse mult mai mari să sufere de constipație decât unul activ, care aleargă în aer liber, țopăie și se cațără peste tot.
Din păcate, mișcarea e un lux pe care unii copii cu dizabilități nu și-l permit. Acolo rămâne foarte importantă mișcarea pasivă, pe care o fac părinții și terapeuții.
În urma unei consultații, acolo unde medicul consideră, pe lângă toate măsurile de mai sus, uneori poate fi nevoie de clisme de evacuare, când scaunul deja e foarte tare și copilul nu mai reușește să îl elimine singur.
Apoi sunt substanțe care rămân în intestin și atrag apa, cum ar fi lactuloza sau macrogolul.
E nevoie să hrănim bacteriile prietenoase, pentru că populația bacteriană are un rol hotărâtor în formarea și eliminarea scaunului iar pentru asta ne ajută PREbioticele, cum ar fi inulina.
Sunt copii la care funcționează bine și adăugarea unui probiotic.
Vă încurajez să luați în serios problema constipației, să folosiți măsurile de prevenție sau ajutătoare și să țineți aproape de medicii voștri!