Articol scris cu ocazia zilei de 1 martie- Ziua Internațională a IBCLC
Ce-o mai fi și ăsta, consultant în lactație? Dar de ce avem (dragă) nevoie de așa ceva? doar omenirea a supraviețuit mii…milioane de ani fără să aibă nevoie de consultant în alăptare! Ce…pui copilul la sân și știe el ce are de făcut, ce-i cu mofturile astea?
La mulți ani nouă, consultanților în lactație, azi, de Mărțișor! Dacă aș fi primit 10 de lei pentru fiecare persoană pe care am văzut-o dând ochii peste cap la auzul conceptului de consultant în alăptare, azi aș fi avut o sumă frumușică… De la moașe, la soacre, medici pediatri, vecine… Dar trecând peste reticența românului la inovație și progres, aș vrea, totuși, să aduc niște lămuriri asupra acestei profesii, de ce a apărut ea și cum ajunge cineva IBCLC.
Este adevărat, omenirea a supraviețuit pentru că oamenii și-au alăptat pruncii. Însă în ultima sută de ani tot omenirea a asistat la niște schimbări drastice în ceea ce privește venirea pe lume a unui copil: medicalizarea actului nașterii, nașterea în spital, nașterea prin operație cezariană, toate salvatoare de vieți, de altfel. În paralel cu acest fenomen, au luat amploare altele 2 majore: femeile au început să lucreze în afara casei (o mamă nu stă acasă cu copiii, o mamă lucrează acasă stând cu copiii!) și a fost inventată formula de lapte praf. Promovarea formulei de lapte praf a fost, și îmi permit să spun că încă este pe alocuri, fără scrupule, companiile producătoare ajungând printre cele mai bogate din lume. În țările subdezvoltate, unde marketingul agresiv este încă prezent, s-a murit și încă se moare pentru că laptele praf este preparat cu apă nepotabilă, contaminată microbian, stocat în condiții de igienă precară și părinților li s-a indus ideea că alăptarea e o dovadă de sărăcie.
În anul 1956, 2 femei, Mary White and Marian Tompson își alăptau copiii la un picnic al bisericii pe care o frecventau, fapt care a stârnit interesul mamelor din jur, care le-au rugat pe cele două să le ofere sprijin și instruire pentru a-și putea alăpta și ele copiii. Așa s-a născut La Leche League, o organizație care a ajuns în următoarele decenii să provoace status quo-ul acelor vremuri, să susțină în mod concret zeci de mii de familii în dorința de a alăpta și să schimbe mentalitatea personalului medical, care nu doar că nu promova, ci chiar contraindica alăptarea în multe cazuri în care nu era necesar.
Și au început să apară și studii cu rezultate care susțineau această premisă, a beneficiilor alăptării sau, să îi spunem chiar corect științific, a riscului hrănirii artificiale (cu formulă de lapte praf). Însă cadrul social era deja extrem de diferit față de comunitățile idilice de odinioară și a fost nevoie să ne apucăm de demonstrat științific ceva ce funcționa de milenii. Și nu aș vrea să blamăm și să ne uităm cu superioritate la antecesorii noștri din acele timpuri, ci aș vrea să ne gândim cu umilință că e posibil ca, în exact acele condiții, sub acele presiuni și în acel context social și economic, să fi luat și noi aceleași decizii. Cine știe ce lucruri pe care noi le considerăm acum foarte bune, vor fi considerate mari grozavii peste 20-30 de ani?
În anii ’70 și ’80 în SUA au început să apară, la solicitările mamelor, persoane care ofereau sprijin în alăptare și pentru că fenomenul a luat amploare, in 1985 s-a constituit The International Board of Lactation Consultant Examiners® (IBLCE®), din nevoia de a standardiza această nouă profesie. Practic s-a constituit o nouă ramură a medicinei, cea care se ocupă specific de mamă și copil în procesul complex al alăptării.
A deveni IBCLC (International Board Certified Lactation Consultant= Consultant în lactație certificat internațional) presupune un proces în mai multe etape, riguros și finalizat cu un examen destul de dificil.
În primul rând, este nevoie de un background profesional, fie să fii cadru medical (moașă, medic, asistentă, stomatolog), fie psiholog sau logoped pentru a putea candida pentru postul acesta. Apoi urmează o pregătire teoretică de 95 de ore, în care se prezintă cam tot ce ține de aspectele normale ale lactației, ale suptului copilului, compoziția laptelui matern, dar și ceea ce numim patologie, adică atunci când ceva nu merge bine: la nivelul sânului, a guriței copilului sau a unor boli care împiedică bebelușul să sugă, medicația administrată pe parcursul alăptării, aspecte ce țin de comunicarea cu familia, cu personalul medical ce are în evidența mama sau copilul, sesizarea și raportarea cazurilor de depresie, abuz. După acest curs teoretic urmează perioada de practică și este nevoie de 1000 de ore de practică pe lângă un alt IBCLC pentru a putea susține examenul. Eu am făcut aceste ore de practică în timpul stagiului de Neonatologie și am avut ocazia și onoarea să lucrez cu primul IBCLC din România. Examenul este unul teoretic, durează 4 ore, acoperă toate domeniile pe care vi le-am enumerat mai sus, este în engleză sau în alte câteva limbi, la alegere și după ce simți că îți ia creierul foc în acele ore, îți mai rozi și unghiile câteva săptămâni bune să afli dacă l-ai promovat sau nu. În final, cu examenul promovat, primești o certificare, dar care nu este un cec în alb.
Un IBCLC are mai multe responsabilități:
- să adere la codurile de etică ale profesiei sale; poate fi raportat de către colegi și sancționat de către Board dacă nu le-a respectat (ca să vă dau un exemplu, un IBCLC nu poate avea asupra lui materiale de promovare a formulelor de lapte praf sau să aibă vreun beneficiu financiar de la acest tip de companii.)
- Să acumuleze pe parcursul timpului puncte de educație continuă în domeniul lactației și să se recertifice pe baza lor o dată la 5 ani. Eu m-am recertificat în septembrie 2022 și am trebuit să depun un dosar cu minim 75 de astfel de puncte, care sunt echivalentul a 75 de ore de curs sau prezentări pe tema lactației. Acestea sunt susținute de experți în domeniu (o parte le-am obținut la Paris iar pe celelalte audiind prezentări din SUA/ Australia/ Franța). Toate acestea sunt contra cost. Acolo unde această profesie este recunoscută de stat sau cel puțin, de către unitățile sanitare în care un IBCLC își desfășoară activitatea, costurile sunt suportate de către angajator sub umbrela dezvoltării profesionale.
Iată, deci, în mare, în ce context a apărut nevoia acestei noi profesii și câteva noțiuni despre pregătirea unui IBCLC. Unul din visele mele este să existe un IBCLC în fiecare maternitate, să fie o profesie recunoscută și la noi în țară și toți bebelușii, împreună cu mamele lor, să aibă șanse egale la alăptare, sprijiniți de oameni competenți și dedicați profesiei lor.
Bibliografie: