De bun simț despre vărsături, diaree și deshidratare

by 31 Dec 2019Boli frecvente, Preventie

O problemă cu care aproape orice părinte cred ca s-a confruntat este apariția diareei, însoțită sau nu de vărsături și febră. În acest articol voi explica ce sunt acestea și când ar trebui să ne îngrijorăm și să ne prezentăm la medic sau când putem încerca să tratăm copilul acasă. Despre măsuri și dieta din gastroenterocolită am scris aici. Aceste articole nu conțin informații exhaustive, ele conțin, cum spune și titlul, lucrurile de bun simț, problemele frecvente.

 

Există mai multe cauze pentru care un copil ar putea să verse, de la cele mai banale (o indigestie, o infecție în gât), până la cele mai serioase și amenințătoare de viață (apendicită, presiune crescută la nivelul cutiei craniene). Totuși, când vărsăturile vin la pachet cu febră și diaree,mai ales dacă mai există persoane în preajma copilului cu aceleași simptome, de cele mai multe ori avem de-a face cu o infecție digestivă, adică o gastroenterocolită sau enterocolită.

 

Vărsăturile presupun ca alimentele/ lichidele din stomac (în rare cazuri din intestin) să se întoarcă prin esofag și copilul să le exteriorizeze pe gură. Ele presupun un efort de vomă, de multe ori și greață înainte, mai ales dacă sunt de cauză digestivă. Acestea trebuie diferențiate de regurgitări, despre care am scris aici.

 

Dacă copilul a vărsat de 1-2 ori, nu trebuie să îl luăm pe sus și să fugim la urgență. Există, totuși câteva semne de alarmă care impun să consultăm medicul mai urgent sau nu, în funcție de gravitate. Printre acestea se numără:

  • Vărsături multiple, care par să nu se mai oprească și care ne fac imposibilă rehidratarea copilului acasă;
  • Vărsături însoțite de dureri intense de cap, copilul e apatic și deranjat de lumină sau de sunete sau, dimpotrivă, e agitat, are mișcări sau comportament bizar;
  • Vărsături însoțite de dureri abdominale, care se manifestă diferit în funcție de vârstă (copilul mai mare vă spune că îl doare și stă ca un covrig; bebelușul urlă și devine palid și, după o criză de genul, e epuizat și se înmoaie)
  • Vărsături însoțite de scaune multe, apoase și voluminoase sau scaune cu sange (chiar dacă sunt doar 2-3… sângele în scaun este mereu motiv de consult imediat);
  • Vărsături însoțite de dificultăți de respirație.

 

Diareea reprezintă o modificare a consistenței scaunelor și a frecvenței lor. Aceste pot fi mai moi sau de-a dreptul apoase, încât să se absoarbă în scutec. Legat de număr, mereu a fost greu de stabilit de la câte scaune în sus vorbim despre diaree, dar se spune că dacă sunt mai mult de 3 în 24 de ore, însoțite și de modificarea consistenței, putem spune fără probleme că vorbim despre diaree. Ce ne mai ajuta este comparația cu scaunul pe care copilul îl are de obicei.

 

Un caz aparte îl reprezintă bebelușii în primele luni de viață, în special dacă sunt alăptați, deoarece ei pot avea chiar 8-10 scaune/ zi (după fiecare masă), o parte grunjoasă (cu mici bobițe deschise la culoare), o parte mai apoasă care chiar se absoarbe în scutec și aspectul acesta să fie perfect normal. La ei ne ghidăm după schimbarea aspectului scaunului și dacă apar și alte simptome (febră, somnolență sau agitație, probleme de alimentație).

 

Diareea apare deoarece la nivelul intestinului ajung microbi (de cele mai multe ori virusuri) care se lipesc de mucoasa intestinului sau pătrund în peretele acestuia și bulversează niște procese, încât intestinul începe să secrete prea multă apă sau se distrug celule. O diaree infecțioasă „obișnuită” durează sub o săptămână. Evoluția naturală spre bine nu e bruscă (azi copilul are 10 scaune apoase și maine va avea 2 normale), ci de regulă se ameliorează treptat, scaunele încep din apoase să devină mai legate și mai puține, ca în termen de câteva zile lucrurile să meargă gradual spre bine. Nu este, însă, la fel, cu vărsăturile. Acestea e bine să se oprească cu totul; eventual, pe parcursul bolii, chiar dacă copilul mai prezintă un episod de vărsătură, acesta să fie izolat și să poată primi în continuare lichide și alimente pe guriță.

 

 

Când ne îngrijorează diareea și trebuie să ne prezentăm la medic imediat?

  • Când în scaun vedem sânge sau puroi;
  • Când scaunele sunt abundente și numeroase și copilul pare să piardă mai mult decât putem noi să compensăm cu lichidele pe guriță/ de fiecare dată când îi dăm să bea ceva el are scaun;
  • Când diareea e însoțită de febră înaltă sau de vărsături care nu se mai opresc și copilul nu mai poate fi hidratat acasă;
  • Când copilul este cu dureri mari de burtică ce nu se calmează după o doza de antialgic (de exemplu, Paracetamol);
  • Când copilul are o stare generală proastă sau e somnolent, apatic, refuză lichidele;
  • Când simptomele de boală apar după întoarcerea dintr-o țară tropicală (în acest caz vă recomand să vă prezentați direct într-un serviciu de Boli Infecțioase, dacă există unul în apropierea localității în care vă aflați);
  • Dacă la câteva zile după un episod de diaree (de obicei cu sânge), copilul devine apatic, palid și nu mai urinează ( complicația la care mă gândesc aici este sindromul hemolitic-uremic, o urgență majoră pentru care copilul trebuie să ajungă cât mai repede într-un serviciu de nefrologie/ pediatrie în care se face dializă).

 

Deshidratarea nu este o boală în sine, ea este o consecință: pentru că lichidele au ieșit din corp în cantitate prea mare (prin vărsături sau scaune) și/ sau copilul nu a putut să bea cât a avut nevoie, volumul de apă din corp începe să scadă, astfel că nivelul de hidratare e scăzut. Trebuie să ținem cont că nu se pierde doar apă, ci se pierd și săruri (sodiu, potasiu, clor, etc) și glucoză, care este combustbilul pentru funcționarea celulelor. Din acest motiv, în aceste situații este bine să nu administrăm doar apă, ci și săruri și glucide. Mai multe detalii despre soluții găsiți aici

Cum ne dăm seama că un copil este deshidratat?

  • i se usucă buzele, dar și mucoasele, adică vedeți că are mai puțină salivă și când plânge nu mai are lacrimi;
  • urina e mai închisă la culoare și e mai puțină (dacă la bebe au trecut mai mult de 6-8 ore de când ați schimbat un scutec cu urină sau la un copil mai mare, dacă n-a mai urinat în ultimele 10-12 ore, este cazul să vă prezentați la medic);
  • la bebelușii cu fontanela deschisă (moalele capului), o putem simți că e mai deprimată, mai escavată; 
  • mai sunt și alte semne, dar de obicei când acestea apar, deshidratarea e severă și ele sunt constatate de către medic: pielea uscată și pliu persistent (când luam pielea între degete și apoi o lăsăm, ea revine rapid la forma inițială; o piele deshidratata va ramane pliată timp de câteva secunde), inima bate mai repede și tensiunea arterială e scăzută.

Rețineți:  salivă puțină, fără lacrimi, urină concentrată. 

Când aveți semnele de mai sus, aveți toate motivele să vă prezentați la medic.

Când sunt scaune puține/ zi care nu au sânge, copilul bea și starea lui e bună/ mediocră, dar nu foarte proastă, putem încera să gestionăm acest episod acasă, urmărindu-l cu atenție. Despre cum gestionăm gastroenterocolita am scris aici.

Rămâneți sănătoși și hidratați! 🙂


Bibliografie:

Bourrillon A, Pédiatrie pour le practicien; 6e édition. Paris Elsevier Masson. 2011

Guarino A, Ashkenazi S, Gendrel D, Lo Vecchio A, Shamir R, Szajewska H. European Society for Pediatric Gastroenterology, Hepatology, and Nutrition/European Society for Pediatric Infectious Diseases Evidence-Based Guidelines for the Management of Acute Gastroenteritis in Children in
Europe: Update 2014 JPGN 2014;59: 132–152

Informațiile pe care le veți regăsi aici nu țin locul unui consult de specialitate!

Unde mă găsiți?

Sunt pediatru în cadrul Spitalului Regina Maria din Cluj iar pentru consultațiile în alăptare fac echipa bună cu Cuibul berzelor.  Mă găsiți pe facebook, la numărul de telefon 0743 349 295 sau puteti completa formularul de mai jos.

11 + 2 =