Dragă mămică,
Fiecare poveste de alăptare este unică. Locul nașterii, tipul nașterii, vârsta de sarcină la care vine pe lume bebelușul și multe alte detalii vor contribui la unicitatea poveștii de alăptare.
Începând cu nașterea, trecând prin perioada pubertății, apoi a sarcinii și, în cele din urmă a lactației, sânul trece prin transformări majore. Nici un alt organ nu suferă asemenea schimbări în ce privește dimensiunea, forma și funcția, precum sânul.
Să ne îndreptăm atenția asupra acestor transformări.
Prin ce transformări trec sânii pentru a putea produce lapte
La pubertate, sub influența hormonilor, sănii parcurg un prim stagiu de pregătire în vederea îndeplinirii funcției de a hrăni un eventual pui de om, apoi așteaptă cuminți, fiind lunar supuși unor mici schimbări hormonale (dar pe care unele dintre noi le resimțim mai tare, cu un oarecare disconfort) până în momentul sarcinii.
Pe parcursul sarcinii sânii cresc în dimensiune, pielea devine mai subțire, iar venele sunt mai proeminente. Sunt semnele care indică transformările funcționale majore care au loc.
Sub influența hormonilor din sarcină (progesteron, estrogen, prolactină), țesutul responsabil de producerea laptelui se dezvoltă, iar din săptămâna 16 de sarcină începe să producă prima formă de lapte matern, numită colostru.
În acest moment, lactația este un proces controlat exclusiv endocrin (de către hormoni), astfel, după 16 săptămâni de sarcină, lactația se declanșează indiferent de vârsta gestațională la care ajunge sarcina (proces numit lactogeneza I). Cu alte cuvinte, toate mamele care au experimentat transformările mai sus menționate, au lapte. Este unul dintre argumentele pentru care alăptarea în primele ore după naștere nu este în zadar. Efortul bebelușului și al mamei vor fi răsplătite cu laptele gata pregătit în timpul sarcinii.
Nivelul ridicat de progesteron (produs în mare parte de către placentă) este cel care împiedică producerea de lapte în timpul sarcinii. La naștere, în momentul eliminării placentei, nivelul de progesteron scade brusc. Cât timp placenta este la locul ei, progesteronul acționează ca o frână asupra hormonilor responsabili de lactație. După eliminarea placentei, prolactina are loc (nu încăpea de progesteron 🙂 ) și devine acum principalul hormon care controlează transformările de la nivelul sânului și declanșează, alături de oxitocină o nouă etapă în lactație (lactogeneza II).
De aceea, în situațiile în care resturi placentare rămân neeliminate la naștere, declanșarea lactației se va produce cu întârziere. Și tot având acest proces în minte și știind ce se întâmplă uneori în practică, te încurajez să nu îți traumatizezi sânii, să nu îi masezi agresiv și să nu pompezi pentru a face laptele să vină.
După naștere vei răsuflă ușurată și bucuroasă că evenimentul cel mai provocator a fost depășit. Acum, sânul este gata pentru a oferi bebelușului lapte.
Este foarte important ca bebelușul să fie pus cât mai curând și mai des la sân. De ce? Pentru că, deși venirea laptelui este un proces hormonal și mai puțin influențat de ce poți face tu, alăptarea precoce și frecventă crește numărul de receptori pentru prolactină, fapt care are un rol hotărâtor în succesul alăptării pe termen lung. În acest mod, cei 5ml de colostru secretat în primele zile, se transformă în aproximativ 700ml lapte matern/24 ore. Schimbarea aceasta se petrece pe parcursul a aproximativ 9-10 zile. Datorită creșterii rapide a cantității de lapte produs, procesul se numește secreția copioasă de lapte.
Este o schimbare majoră pe care o resimte sânul în această etapă. O transformare care se declanșează la doar 1-3 zile după naștere, iar dacă nu este gestionată corespunzător, poate să producă surprize neplăcute (precum angorjarea sânului). Senzația de sân plin este semnul că secreția copioasă de lapte s-a declanșat.
Principalii hormoni implicați în trecerea de la colostru la lapte matur:
- Prolactina :
- stimulează celulele producătoare de lapte (lactocitele);
- este eliberată în valuri, aproximativ 7-20 în 24 ore. Pe lângă nevoia lui proprie de hrănire frecventă, și acesta este unul dintre motivele pentru care se recomandă ca bebelușul să fie pus la sân de 8-12 ori/24 ore. În plus, nivelul maxim la care poate ajunge prolactina este dat de intensitatea și durata stimulării mamelonului (ce spuneam mai sus despre receptorii sânului pentru acest hormon);
- înregistrează niveluri mai ridicate în timpul somnului mamei, motiv pentru care este încurajată alăptarea pe timpul nopții.
- nivelul prolactinei scade cu aproximativ 50% după prima săptămână postpartum. Din acest motiv, modul în care este inițiată lactația în primele zile după naștere este determinant pentru cantitatea de lapte pe care o va produce mama pe întreaga perioadă a alaptarii.
- Factorul Inhibitor al Prolactinei
- inhibă secreția de prolactină;
- secreția lui este stimulată și de : oboseală, stres sau stări depresive. Iată de ce proaspăta mamă are nevoie de odihna suficientă, un mediu calm, dragostea și încurajarea familiei.
- Ocitocina :
- laptele pleacă din lactocit, celula care îl produce și ajunge în ducte sau canale micuțe dar ar rămâne acolo dacă aceste ducte nu ar fi înconjurate de niște mușchiuleți foarte fini (celule mioepiteliale) care, atunci când bebelușul începe să sugă, se contractă și trimit laptele spre ieșire. Această contracție are loc sub acțiunea ocitocinei (secreția ei e determinată de suptul bebelușului sau, uneori, doar de auzul bebelușului care plânge), acel hormon care acționează și asupra uterului, determinând contracția acestuia. Adesea în timpul alăptării mama va simții ușoare contracții uterine. Din acest motiv, alăptarea ajută în prevenirea hemoragiilor post partum și ajută uterul să reajungă la dimensiunea anterioară sarcinii.
- sentimentul de liniște și împlinire pe care mamele îl au în momenul alăptării se datorează ocitocinei.
- determină un nivel mai scăzut al hormonilor de stress (corticosteroizi). Este motivul pentru care alăptarea este considerată o modalitate de prevenire a depresiei postpartum.
- Factorul Feedback Inhibitor al Lactației (FIL) :
- este sintetizat de către lactocit.
- are rolul de a modera secreția lactată ca răspuns la plinătatea sânului. Astfel, nivelul secreției lactate scade în momentul în care în sân s-a acumulat prea mult lapte.
Povestea “cerere – ofertă“
Este scenariul (lactogeneza III) conform căruia decurge secreția lactată după ziua 9-10, cand sânul produce deja lapte matur. În acest moment, cantitatea de lapte produsă este controlată în cea mai mare parte local (mecanism autocrin), la nivelul sânului, pe principiul cerere-ofertă.
Adesea acest mecanism este comparat cu cel al funcționării unei chiuvete.
Când chiuveta este plină, trebuie ca robinetul să fie închis pentru a nu da pe dinafară. Când chiuveta este goală, pornim robinetul pentru a o umple.
La fel, dacă bebelusul bea laptele din sân, acel lapte va fi curând înlocuit de o nouă cantitate. În schimb, dacă laptele stagnează în sân (cum este cazul alăptării după un program fix,a sleep training-ului sau chiar și atunci când bebelușul trece la un program cu ore mai multe de somn), cantitatea de lapte produsă va scădea treptat și nu va mai răspunde nevoilor bebelușului. Iată încă un motiv pentru care se încurajază alăptarea la cerere. Sânul va funcționa conform acestui scenariu până la înțărcare.
Îmi doresc ca informațiile prezentate să te ajute să înțelegi transformările prin care trece corpul tău și să te ghideze în etapele inițiale ale alăptării.
Desigur, sunt mulți alți factori implicați în fiziologia alăptării, însă pentru a menține lucrurile simple și pe înțeles, i-am menționat pe cei mai importanți.
Dacă întâmpini dificultăți, sau simți nevoia unui însoțitor care să îți ofere încredere și înțelegere pe parcursul procesului, nu ezita să ceri ajutorul mamelor care au alăptat sau persoanelor acreditate pentru a oferi consultanță.
Bibliografia
1.Core Curriculum forLactationConsultant Practice,3rd edition. Edited by Rebecca Mannel, Patricia J. Martens, and Marsha Walker. Jones & Bartlett Learning. 2013
Laura Huțanu este medic rezident pediatru, consultant în alăptare IBCLC și mamă a două fetițe alăptate.