Autor: Raluca Ilca
Dragi părinți, bunici și alti adulți implicați în îngrijirea copiilor în aceste zile, iată că trecem printr-o situație neobișnuită, atipică, care ne provoacă neliniște, îngrijorare, frică și alte emoții care ne pot copleși. Situația poate deveni chiar mai provocatoare când, pe lângă ceea ce ține de noi, ca adulți, trebuie să ne asigurăm că îi ajutăm și pe copii să treacă cât mai ușor prin această situație.
Am strâns aici câteva recomandări legate de modul în care putem aborda această provocare pentru a le face copiilor mai ușoară trecerea prin această perioadă:
- Când discutăm cu copiii despre acestă nouă situație e de preferat să rămânem fideli faptelor, pe care să le relatăm ca atare, și să evităm încărcătura emoțională a informațiilor; foarte probabil ei deja se tem că fie ei înșiși, fie cineva drag lor, se va imbolnăvi. Le putem spune, de exemplu, că este vorba despre o infecție care poate afecta pe oricine, dar care se pare că afectează mai rar copiii și că deși unii bolnavi sunt mai sever afectați și au nevoie să fie îngrijiți la spital, cei mai mulți oameni nici măcar nu se îmbolnăvesc sau fac forme ușoare de boală…„ca o răceală”. Să îi asigurăm că ne luăm măsurile de siguranță recomandate și să le spunem copiilor că vom fi acolo pentru ei. Să ne concentrăm mai puțin asupra pericolului și mai mult asupra a ceea ce ne face să fim protejați. Copiii capătă încredere atunci când știu ce pot face pentru a scădea pericolul. Tocmai de aceea e important să le arătăm cum să se spele corect pe mâini, să exersăm împreună și să le spunem că virusul se transmite prin tuse sau prin atingerea suprafețelor. Această perioadă poate fi o bună ocazie pentru a-i învăța despre igiena adecvată a mâinilor și despre necesitatea acoperirii gurii cu cotul, nu cu palma, atunci când tușim sau strănutăm. Poate fi chiar o ocazie de a le stimula interesul pentru știință și pentru domenii de activitate care implică ajutorarea altora.
- Să profităm de perioada aceasta pentru a-i învăța valoarea preocupării pentru cei din jurul nostru și pentru comunitatea noastră. Putem să îi ajutăm să scrie scrisori de mulțumire celor implicați în prima linie a luptei cu acest virus (care vor putea fi expediate ulterior), să negociem ce ar putea să doneze din ceea ce au pentru a participa astfel la efortul comun de ajutorare a celor în nevoie, să contactăm împreună telefonic vecinii sau rudele mai în vârstă pentru a verifica cum se simt. Este bine să rămânem în contact cu cei dragi lor, chiar și dacă doar prin intermediul tehnologiei, de la distanță. Să le spunem copiilor ca distanțarea socială nu înseamnă distanțare emoțională, ca cei dragi se gandesc la noi exact cum ne gândim și noi la ei (evident, cu cuvinte pe care ei să le înțeleagă).
- E nevoie să ne menținem noi înșine calmi; copiilor nu e suficient doar să le spunem să fie linitiți, calmi, deoarece ei mai degrabă preiau comportamentul și reacțiile noastre. Să fim atenți la propriile noastre emoții, mai ales atunci când discutăm despre acest subiect. Dacă suntem prea tensionați sau agitați, mai bine ne retragem câteva momente pentru a avea răgazul să ne liniștim noi întâi. Având grijă de noi și gestionând eficient propriul stres, îi ajutăm de fapt și pe copii.
- Un aspect pozitiv legat de această situație poate fi faptul că avem o oportunitate de a petrece mai mult timp de calitate împreună. Să ne asigurăm așadar că îi ținem pe copii ocupați, să jucăm împreună diferite jocuri, să gătim împreună sau chiar putem să organizăm o mică petrecere cu dans. Să nu uităm să facem împreună exerciții fizice acasă și să ne hidratăm regulat. Să ne expunem la aer proaspăt în balcon, pe terasă sau în curți. –
- Să nu uităm de gestionarea emoțiilor copiilor : să le dăm ocazia de a pune întrebări și de a discuta despre ceea ce simt în legătură cu pandemia și cum îi afectează asta. Este cu atât mai important cu cât acum sunt și izolați de colegii și prietenii lor, lipsindu-le, în același timp, și rutina mersului la cresă/grădiniță/școală. Nu trebuie să și cunoaștem răspunsul la fiecare întrebare. Simpla nostră prezență și disponibilitate de a-i asculta contează foarte mult. Să îi asigurăm că de îndată ce vom avea răspunsul la întrebarea lor, le vom și transmite. Pentru a evita discuțiile foarte lungi, le putem spune că nu este aceasta singura discuție despre acest subiect, ci că vom mai avea ocazia să povestim despre asta. Să nu uităm să adaptăm informațiile nivelului lor de dezvoltare și de înțelegere. Evitarea subiectului nu este o variantă bună, întrucât aproape sigur ei au auzit deja despre acest virus sau au văzut oameni purtând măști, iar refuzul de discuta le crește nivelul de îngrijorare. Este totodată o ocazie bună și de a-i învăța tehnici simple și eficiente de relaxare, precum respiratul profund și meditația.
- Pentru a le veni copiilor în ajutor și pentru a preveni expunerea la informațiile din media, experiență care poate fi copleșitoare pentru ei, este bine să limităm vizionarea știrilor la TV la maxim două ocazii/zi. Este o măsură benefică inclusiv pentru noi, adulții. Chiar dacă acum accesul afară e limitat, să nu ajungem să permitem copiilor să rămână în fața ecranelor mai mult decât e recomandat (evitarea expunerii la ecrane înaintea vârstei de 18 luni, exceptând comunicarea prin mijloace video cu apropiații, vizionarea doar de programe de înaltă calitate între 18 si 24 luni, iar pentru copiii între 2 si 5 ani limitarea la o ora/zi de programe adecvate vârstei- conform Academiei Americane de Pediatrie; pentru copiii mai mari este prudent să limităm la maxim două ore pe zi timpul petrecut în fața ecranelor). Să ne amintim de activitățile care ne făceau plăcere și pe care le putem relua în aceste condiții.
- Rutina este ceea ce ne face lumea predictibilă. Incertitudinea este cea care ne neliniștește și ne îngrijorează. Păstrând cât de mult se poate obiceiurile anterioare, precum cinatul în familie sau rutina de adormit cu spusul unei povești, îi ajutăm pe copii să se simtă în siguranță .
- Nu uitați, și resursele noastre sunt limitate și merită să fim preocupați și de propriile noastre nevoi emoționale. Să nu ezităm să recunoaștem acest lucru și să cerem ajutor când situația devine prea dificilă! Să încercăm să rămânem optimiști, să căutăm ocazii de a ne relaxa și a ne amuza, să ne bucurăm de ziua de azi și să trăim momentul de acum, evitând să ne preocupăm pentru următoarele zile.
Am mai trecut noi prin perioade dificile, va trece și acesta!
Raluca Ilca este medic specialist de psihiatrie pediatrică în formare în psihoterapii cognitive și comportamentale.
Resurse
IACAPAP- Asociația Internațională de Psihiatrie a Copilului și Adolescentului și Profesii Asociate
Child Mind Institute- www.childmind.org