Încep prin a spune că acesta nu este un articol exhaustiv despre febră ci este, așa cum o spune și titlul, ceea ce consider că este de bun simț de știut de către orice om despre apariția febrei și situațiile în care se impune consultul medical. Și nu este nici un articol despre copilul cu boli cronice, ci este despre copilul care este sănătos de fond. Despre ce avem de făcut când copilul are febră am scris aici.
Febra este o creștere a temperaturii corpului peste 38°C când o măsurăm central ( în ureche sau intrarectal/ în funduleț) sau peste 37,5°C când o măsuram periferic, adică subraț/ pe frunte cu termometrele cu infraroșu. Cele două valori sunt diferite pentru că există o diferență de aproximativ jumătate de grad între temperatura perferică și cea centrală. Așa că, dacă o măsurăm central, luăm valoarea ca atare, dacă o măsurăm periferic, la valoarea obținută adăugăm 0.5°C.
Este un simptom care îi îngrijorează mult pe părinți, bunici, educatoare, încât a ajuns să se spună că există o fobie de febră, care îi împinge pe oameni să facă lucruri impulsive și uneori periculoase, cum ar fi să administreze medicație la o temperatură normală, să scufunde copilul în apă rece și altele. Poate dacă ajungem să înțelegem un lucru, nu ne mai este atât de frică de el.
Așa că, să facem cunoștință cu doamna Febră. Organismul nostru a fost presetat din fabrică să funcționeze la o temperatură de aproximativ 36-37°C. Termostatul care păstrează această temperatură se numește hipotalamus și el dă indicații corpului. De exemplu, când ne e frig, tremurăm ca să producem căldură; când ne este cald, dimpotrivă, vasele se dilată, pielea se înroșește și transpirăm, toate în ideea de a răcori corpul. Când trecem printr-o infecție (cea mai frecventă cauză de febră), termostatul se resetează și urcă temperatura. Se pare că microbilor le place să trăiască la 37°C și prin creșterea temperaturii, corpul încearcă să le creeze un mediu ostil și să îi distrugă. Aceasta este o ipoteză pentru scopul febrei. Febra nu este un dușman!
Este bine să nu ne dăm cu părerea despre febră doar verificând fruntea copilului, ci să o măsurăm cu termometrul. Asta pentru că feeling-ul nostru e unul subiectiv și pentru că o mare parte din căldură se elimină la nivelul capului (copiii mici au capul mare comparativ cu corpul), așa că fruntea ne poate părea caldă, dar în realitate copilul să nu aibă febră. Un alt motiv ar fi administrarea de medicamente: nu ar trebui să dăm Paracetamol, de exemplu, doar bazându-ne pe feeling, ci după ce am verificat că această febră presupusă chiar există. Iar pe medic îl ajută mult să știe dacă are în față un copil care chiar a avut febră acasă, temperatura a scăzut după antipiretice ș.a.m.d.
Un alt lucru demn de menționat este că valoarea temperaturii nu ne indică gravitatea infecției. Putem avea viroze comune cu febră 40°C, la fel cum putem avea infecții bacteriene importante cu 38.2-39°C. În incheiere o să vă povestesc despre un băiețel cu febră mică și infecție mare.
Când ar trebui să ne adresăm medicului? (nu este o listă exhaustivă!)
- copilul cu vârsta sub 3 luni e deosebit de vulnerabil la infecții, că sunt bacteriene sau virale, așa că, și dacă l-ați văzut că are simptome de răceală, dacă are febră, nu stați pe gânduri;
- pierderea conștienței și convulsiile sunt motive evidente de a apela 112;
- un copil cu față palidă, buze vinete și pielea de pe trunchi și membre ca marmura e un copil care tolerează prost febra (majoritatea au o infecție bacteriana, dar am văzut și copiii cu gripă care arătau așa);
- când, pe lângă febră, are o erupție pe piele ( diferite pete, vezicule… bubițe, spus mai pe românește)- cu o mențiune: dacă a fost în contact cu un copil cu varicelă și are și el o erupție care seamănă cu varicela, dar boala e tolerată bine, copilul se hidratează, nu e neapărat nevoie să fugiți la urgențe, puteți să consultați medicul de familie;
- când copilul e un pic mai mare și vă spune că îl doare capul și îl vedeți că îl deranjează lumina– poate fi un semn de meningită;
- o febră izolată, care, deși durează de 2 zile, nu pare să fie însoțită de niciun alt simptom ( de obicei, când avem o răceală, de exemplu, nu avem doar febră, avem și un nas care curge, tuse, ne doare gâtul); când febra asta e singură, poate fi un semn de o infecție mai parșivă și care trebuie căutată de către medic;
- când copilul nu a fost văzut încă de medic, dacă febra persistă peste 2 zile la un copil mai mic (sub 2 ani) sau peste 5 zile la copilul peste 2 ani, chiar dacă avem acele simptome asociate despre care vorbeam mai sus;
- un copil cu boli cronice (de rinichi, de inimă, etc);
- când, pe lângă febră, asociază dificultăți de respirație, durere la urinat sau urina urât mirositoare, durere in fosa iliacă dreapta (locul unde se proiectează apendicele), pare să îl doară o mânuță sau un picioruș și nu rețineți să se fi lovit, etc.
- refuzul total al lichidelor– un copil cu febră este oricum mai vulnerabil la deshidratare, dacă nici nu bea, are toate (ne)șansele să ajungă ca o stafidă.
În încheiere, o să vă spun povestea promisă: a venit într-o gardă de-a mea un băiețel adorabil de 11 luni, zâmbăreț și lipicios, dar cu febră izolată de vreo 3 zile, niciodată peste 39°C. Dacă l-aș fi văzut pe stradă aș fi zis: „Ce copil sănătos!”,dar pentru că avea febră de atâta timp, i-am făcut analize… și avea o frumoasă pielonefrită- infecție la rinichi (așa spun francezii când văd o boală ca la carte- une belle pyélo). Povestea are happy end, pentru că a primit tratamentul potrivit, s-a vindecat și a plecat acasă, nu inainte de a mima că îmi dă un pupic. Morala: dacă aveți un copil care se încadrează în criteriile enunțate mai sus, faceți o vizită la medic.
Pentru măsurile de luat în febră și medicamentele care se administră, am scris aici.
Să vă fie de folos!
Bibliografie:
Bourrillon A, Pédiatrie pour le practicien; 6e édition. Paris Elsevier Masson. 2011