Se vând ca pâinea caldă, de parcă am avea contracte cu firmele producătoare, se recomandă cu nonșalanță de către prietene, vecine, farmaciste, dar mai ales de către personalul medical din maternități, pe fondul epidemiei de „n-ai sfârcuri”, înainte ca mama să fie asistată sau măcar observată cum ține copilul, cum se face atașarea, cum se desfășoară un supt. Sunt ele, mameloanele artificiale ( MA), mameloanele de silicon, protecțiile de mamelon, scuturile pentru mamelon („nipple shields”), cum le spun englezii. Cele mai frecvente motive pentru care le folosim sunt durerea la atașare și mameloanele „neformate” (după cum spuneam, parcă e epidemie). Statistica mea grosieră din ultimele 2-3 luni îmi spune că din 10 mame pe care le-am văzut, cel puțin 7 au folosit sau li s-a recomandat să le folosească, însă maxim una a avut cu adevărat nevoie de ele sau folosirea lor i-a adus cu adevărat beneficii. Aceste protecții de silicon, însă, nu sunt nicidecum „benigne”, sunt device-uri medicale pe care ar trebui să le folosim la indicația unei persoane specializate și care ar trebui să fie eliberate doar pe baza de prescripție ( drastic…:) ).
Care sunt realele indicații ale MA?
Chiar dacă mie îmi crește tensiunea când aud că au fost recomandate, MA pot fi de real folos în anumite situații, facilitând atașarea unor bebeluși cu anumite probleme de supt și care altfel ar fi hrăniți cu biberonul:
- bebelușii prematuri care au gurița mai mică în raport cu sânul mamei sau cărora le este greu să țină altfel sânul în guriță;
- bebelușii cu anumite afecțiuni neurologice și hipotonie (tonus scăzut) sau care au un supt dezorganizat și pentru care e un efort prea mare să țină sânul în guriță și să transfere laptele;
- tranziția de la hrănirea cu biberonul la hrănirea directă la sân a unui bebeluș care, din varii motive, a fost nevoit să primească laptele prin biberon și nu mai recunoaște sânul ca sursă de hrană;
- rar (rarisim) prezența unui fren lingual, până la rezolvarea acestuia;
- particularități ale sânului mamei: mameloanele ombilicate, de exemplu;
- vid puternic creat de bebeluș în timpul suptului și care este prea dureros pentru mamă.
Ce trebuie să mai știm despre MA?
- e nevoie de o dimensiune adaptată atât sânului mamei, cât și guriței copilului;
- pot să scadă cantitatea de lapte transferată din sân, așa că urmărirea semnelor indirecte de hrănire suficientă (despre care am scris aici) trebuie să fie mai atentă și cântărirea copilului mai frecventă (de două ori pe săptămână);
- deoarece scad transferul de lapte, există riscul să scadă și producția de lapte ( ținând cont că laptele se produce pe principiul cererii și ofertei);
- tot din cauza scăderii transferului de lapte, crește riscul de canale înfundate și mastită (laptele care nu e extras de bebeluș rămâne în sân, mai ales că sunt anumite zone care nu se drenează și stagnarea laptelui favorizează infecția);
- creează dependență, bebelușul asociază mâncarea cu senzația de silicon, așa că dezvățarea de ele e o reală provocare și ajung să fie folosite mult peste durata în care au fost cu adevărat necesare (asta dacă au fost vreodată necesare);
Dacă e să reținem ceva:
- mameloanele de silicon nu pot ține locul unei atașări corecte; dimpotrivă, o vor agrava, crescând durerea și dificultatea transferului de lapte;
- ele nu ar trebui recomandate decât de către un consultant în alăptare, doar după ce a fost evaluat suptul și doar după ce au fost încercate toate celelalte metode de rezolvare a problemei;
- opuneți rezistență vădită când vi se recomandă la trecerea asistentei prin salon să oprească perfuzia vecinei, dvs v-ați plâns că nu puteți pune copilul la sân și ea v-a spus, „păi, dragă, n-ai sfârcuri! de ce vrei să prindă copilul?!”
- cereți ajutor avizat!
În încheiere vă las cu 2 povești adevărate:
Săptămânile trecute am văzut un bebeluș de 2 luni, care în prima lună nu a luat deloc în greutate, fiind hrănită cu MA; în a doua lună, părinții, inspirați de ceva și ajutați de un copil amabil, care s-a atașat pe sânul gol, au scos mameloanele din proprie inițiativă… și copilul a crescut 800 g într-o lună, ca Făt-Frumos.
Iar a doua poveste este despre o mamă cu voință de fier, căreia i s-au recomandat MA din primele zile după naștere. După mai multe săptămâni (timp în care s-a rezolvat și o problemă de fren lingual) ne-am văzut și ne-am chinuit (ea mult mai mult decât mine) să trecem copilul de pe MA pe sân… Cum simțea sânul, cum urla ca din gură de șarpe… Într-o frumoasă zi de 8 martie, când avea deja câteva luni, copilul a decis sa-și fericească mama și a supt de la sân, fără MA. E o poveste cu happy end, dar nu sunt toate așa.
Iar celor care spuneți că ați alăptat bine, merci și cu ele, vă spun că poți să treci strada prin locuri nemarcate fără să fii lovit de mașină, dar asta nu înseamnă nici că e indicat să faci asta, nici că data viitoare vei fi la fel de norocos.
Bibliografie:
Genna C, Selecting and using breastfeeding tools. Improving care and outcomes. Praeclarus Press,LLC. Amarillo, Texas. 2009
Darmangeat V, L’allaitement malin, Paris:Leduc.s éditions.2013
Sursa foto. www.walmart.ca