Mituri despre alăptare – Episodul 1

1 Feb 2019Alaptare

Primele zile după naștere sunt minunate dar și teribil de grele, ne testează rezistența fizică și psihică așa cum nu am crezut că vom experimenta vreodată. Tot ce ne lipsește este să auzim că laptele nu e bun, că mameloanele nu sunt formate, că înfometăm copilul, etc, și se cască un hău din care nu mai știm cum să ieșim. Sunt multe mituri în lumea asta și prea multe dintre ele roiesc în jurul alăptării și le auzim des venind de la cei care ar trebui să ne sprijine. Așa că am creat o serie de articole prin care mi-am propus să demontez o parte din aceste mituri. Nu le-am numerotat, pentru că sunt ”fără număr”.  Să pornim la drum.

 

 

Multe femei nu au lapte suficient.

Majoritatea femeilor au lapte din abundență. Problema nu este cantitatea de lapte, ci faptul că acest lapte nu ajunge la copil. Cel mai frecvent, acest lucru se întâmplă din cauză că bebelușul nu este atașat corect la sân. Deci este important ca mamei să i se arate încă din prima zi după naștere cum să atașeze corect copilul la sân. Desigur, există situații când lactația poate să scadă și atunci este momentul să cereți ajutor specializat.

 

 

Laptele praf este mai hrănitor pentru copilul meu.

Nu există aliment mai potrivit nevoilor copilului decât laptele de mamă. Nicio formulă de lapte praf, oricât de ”avansată” ar fi, nu poate să înlocuiască un aliment perfect adaptat atât din punct de vedere al cantității, cât și al calității. Ce formulă de lapte își schimbă compoziția când e prea cald afară sau conține anticorpi sau substanțe antialgice când copilul e bolnav? Evident, niciuna! Când apar dificultăți în alăptare și, de exemplu, bebelușul nu crește în greutate în mod satisfăcător, problema nu este calitatea laptelui matern, ci cantitatea care ajunge la bebeluș, fie pentru că este într-adevăr o problemă de producție, fie că felul în care suge bebelușul nu este optim pentru ca el să transfere laptele.

 

 

Colostru e “prea slab”.

Dimpotrivă. Chiar dacă uneori este aproape transparent, colostrul este extrem de hrănitor și este exact mâncarea de care copilul are nevoie în primele zile de viață. Conține multe proteine și anticorpi extrem de importanți care vor apăra copilul de infecții, stimulează tubul digestiv să elimine meconiul și scade riscul de icter. Iar cantitatea mult mai mică ( 30-100 ml/ zi) este perfect adaptată stomacului mic al copilului și rinichilor imaturi.

 

 

Laptele din primele 3-4 zile după naștere este insuficient, deci este obligatoriu să completăm alăptarea cu lapte praf.

Nu există reguli încrustate în piatră în acest domeniu. Din păcate, ideea că laptele imediat după naștere e slab sau insuficient face parte din fibra noastră (a cadrelor medicale) și ne e greu să renunțăm la ea. În marea majoritate a cazurilor, în special la nașterile naturale sau la cele prin operație cezariană unde a existat travaliu, colostrul este prezent chiar de la naștere și cantitatea crește treptat în primele zile, astfel că spre ziua 3 are loc deja venirea laptelui. Desigur că există și excepții sau ne așteptăm ca acolo unde nu a existat travaliu sau există probleme de sănătate a mamei (diabetul de sarcină, de exemplu) lactația să se instaleze mai târziu. Și în aceste cazuri gestul atașării la sân și chiar un supt nenutritiv (adică în care bebelușul nu extrage lapte) sunt cruciale pentru a ajuta lactația să se instaleze și pentru a exersa.  A formula un șablon ca cel de mai sus și a nu observa o atașare, un supt pentru a evalua dacă laptele transferat de bebeluș îi poate asigura o bună hrănire în primele zile de după naștere este o greșeală.

 

 

Dacă nu obțin lapte prin pompaj înseamnă că lactația e insuficientă. 

Este ceva ce aud frecvent, mai ales în primele zile de după naștere și, din păcate, e o metodă “de verificare” nefolositoare, foarte anxiogenă și care descurajează multe mame.

Este de spus că în primele zile este prezent colostrul și că el și pompa nu fac echipă bună. Este în cantitate mai mică, uneori mai văscos, sânul are o consistență mai moale și pur și simplu nu iese la pompaj sau abia vedem 2 stropi. Dar daca exprimăm laptele manual sau evaluăm suptul bebelușului, de multe ori vedem că lucrurile sunt în grafic și nu sunt motive de îngrijorare.

Și când sânul e în extrema cealaltă, adică angojat (plin, dur, cald, dureros), pompa este depășită de situație, canalele sunt comprimate și am putea crede că nu e lapte, deși tocmai asta e problema sânului, că e lapte prea mult.

Există mame care au o anumită conformație a sânului (mai exact a canalelor de lapte care sunt mai subțiri și pe care vidul pompei le turtește) care din nou, nu face casa bună cu pompa și deși bebelușul este eficient la sân, prin pompaj nu se poate scoate lapte.

Să nu uităm că un rol important îl joacă tipul pompei, marca, dimensiunea cupei, dacă este potrivită pentru mamelonul acelei mame sau nu, timpul de pompaj. Multe mame au constatat o modificare considerabilă când au schimbat un tip de pompa cu una mai performantă sau când, pur și simplu, au luat o cupă de o altă dimensiune.

Există totuși, o situație în care aș zice, din practică, faptul că afirmația de mai sus poate fi adevărată: este în cazul unei mame care are deja experiență, a pompat și știe că în trecut putea să exprime 100-120 ml/ sesiune, de exemplu dar în acest moment extrage mult mai puțin lapte, deși folosește aceeași pompa, același timp de pompaj.

 

 

Este normal ca alăptarea să doară.

Ce este normal este un grad redus de disconfort la nivelul sânilor în primele zile și asta din varii motive: pentru mamele care nu au mai alăptat, deoarece este o senzație cu totul nouă, pentru că uneori e nevoie de câteva supturi până mama și bebelușul învață să lucreze împreună, deoarece există un grad mare de oboseală și atunci scade și pragul de percepție a durerii/ disconfortului. Durerea puternică și care persistă pe parcursul suptului este un semn de alarmă că bebelușul nu este bine atașat, fie pentru că este prea departe de sân, fie pentru că gurița lui are o problemă (un fren sublingual, de exemplu). Totodată, o durere intensă apărută după câteva zile poate fi semnul unei infecții. Dacă vă confruntați cu o situație asemănătoare, un consultant în alăptare vă poate ajuta să depistați cauza și vă poate îndruma cum să o remediați.

 

Sânul trebuie pregătit înainte de naștere, mamelonul trebuie ajutat să se formeze.

Chiar dacă pare că ne confruntăm cu o epidemie de ”nu ai sfârcuri, nu are de ce prinde copilul!”, marea majoritate a mamelor au tot ce le trebuie pentru a alăpta și nu au nevoie de timp și tehnici pentru a-și forma mameloanele. Nu s-a dovedit că există vreun procedeu eficient de a pregăti mamelonul pentru alăptare. Dimpotrivă, frecarea acestuia cu prosopul, cum se obișnuia mai demult și încă se zvonește că ar fi benefic, crește riscul de fisuri și predispune la ragade.

Există anumite conformații care au nevoie de puțin ajutor, cum ar fi mameloanele ombilicate, cele mai plate și care necesită câteva supturi pentru a începe să fie mai exprimate sau în cazul edemului perimamelonar (edem= apă în țesuturi, peri= în jurul, adică areola este groasă din cauza acestui edem și pare că formează împreună cu mamelonul un tot), caz în care ajută înmuierea ei cu mâna, nu cu pompa.

 

În episodul următor vom vorbi despre orare, răsfăț și comparații.

 

Ultima editare: aprilie 2021

Informațiile pe care le veți regăsi aici nu țin locul unui consult de specialitate!

Unde mă găsiți?

Sunt pediatru în cadrul Spitalului Regina Maria din Cluj iar pentru consultațiile în alăptare fac echipa bună cu Cuibul berzelor.  Mă găsiți pe facebook, la numărul de telefon 0743 349 295 sau puteti completa formularul de mai jos.

6 + 2 =