Am încă amintiri foarte vii despre cum mi se făcea părul măciucă atunci când vedeam că cineva se apropie de Teo și vrea să îl pupe pe mână. Și aveam un conflict interior între a merge să îl iau din fața hazardului biologic care îl amenința dar cumva să nu o supăr pe mătușa.
În lumina acestor amintiri neplăcute, am adunat câteva reguli de conduită atunci când ne întâlnim în diverse contexte cu familii care au copii mai mici sau mai mari.
- Nu mergem în vizită, mai ales la un nou-născut sau la un bebeluș, atunci când avem simptome respiratorii sau digestive…sau în general o boală contagioasă. O răceală banală pentru un adult poate însemna zile de spitalizare cu necesar de oxigen pentru un bebeluș.
- Când am ajuns la oameni acasă, ne spălăm pe mâini cu apă și săpun, timp de 20 de secunde. Nu ne dăm fușerește cu dezinfectant, ne spălăm pe mâini! Am scris despre asta și aici.
- Nu pupăm copii pe mâini și pe picioare, pentru că ei le vor duce la gură. Nu știu dacă trebuie să menționez asta dar… nu pupăm copiii pe gură! Ideal ar fi ca nici pe ai noștri, dar mai sunt familii în care există această practică.
- Nu dăm de mâncare unui copil înainte de a întreba părintele dacă este în regulă. Poate e alergic la ce îi dăm noi, poate e un copil care nu gestionează bine anumite tipuri de alimente și se poate îneca. Asta e valabil oriunde v-ați afla, în parc, la locul de joacă. Dacă sunteți cu copilul vostru și ați dus cu voi mâncare, e posibil să apară un curios pofticios mic și sigur că aproape instinctiv ai vrea să îl servești, că doar așa e politicos. Mai întâi, verificați cu părintele lui dacă e în regulă și nu o luați personal dacă acesta vă refuză.
- Dacă părintele copilului enunță o regulă către acesta ( de exemplu: Te rog să nu mai sari pe canapea!/ Vei mânca dulce după ce termini cina… sau ce regulă simte el că e potrivită pentru acel context), lăsăm părintele să fie părinte. Înghițiți-vă părerile proprii de tipul: lasă-l, dragă, să sară liniștit! / hai că îți aduce bunica ciocolata, că maică-ta asta nu ți-ar da un pic de dulce, Doamne, ferește!). Inadvertențele de acest tip produc confuzie în copil, frustrare în părinte și tensiuni între voi.
- Acest ultim sfat e așa, mai din alt registru, însă atunci când mergem în vizită la o familie cu copii, parcă ne vine aproape natural să le ducem dulciuri și ceva jucării, că doar sunt copii (când eram mici și veneau în vizită la noi oameni, primul lucru pe care îl făceam e să vedem ce ne-au adus. Cu unii chiar ne permiteam să îi întrebăm din ușă, spre disperarea părinților. Ciocolata Africana era meh…dar Poiana și Milka pe vremea aceea erau din liga campionilor. Iar ca disclamer, trebuia să ne ajungă ciocolata aia cam o săptămână, nu primeam alta a doua zi, așa că era foarte atent drămuită.) În era în care unul din 3 copii suferă de suprapondere sau obezitate și se dărâmă pe noi dulapurile cu jucării, poate ne gândim de 2 ori dacă sunt atenții potrivite. Sugestii: fructe proaspete, cărți potrivite vârstei, puzzle-uri, vouchere la magazine de haine de copii sau abonamente la servicii de împrumut, tip Ever toys.
Nu am pretenția că e o listă completă.
Să vă fie de folos!