Confuzia dintre diferite componente ale laptelui de vacă

5 Mar 2019Alaptare, Alimentație, Boli frecvente, Digestive

Există o confuzie între componentele laptelui de vacă și pe bună dreptate… cu atâtea globuline și enzime… Mai concret, aud frecvent persoane care se consideră alergice pentru că se balonează dacă beau o cană de lapte sau mame care alăptează și au primit recomandarea să nu mănânce lapte dulce, dar să mănânce alte lactate, deși bebelușul lor este cu suspiciune de alergie la proteinele laptelui de vacă.

 

În mare, există 3 entități care ne interesează și pe care o să le dezbat pe scurt: alergia la proteinele laptelui de vacă (APLV), intoleranța dobândită la lactoză și intoleranța la lactoză cauzată de deficitul congenital de lactază sau alte enzime responsabile de degradarea glucidelor.

 

Pentru început, câteva noțiuni de fiziologie care să ne ajute să înțelegem mai bine. Glucidul din lapte se numește lactoză (este un dizaharid- di de la doi- format din glucoză și galactoză). El nu poate fi absorbit ca atare în sânge, așa că are nevoie să fie ”mărunțit”, proces pe care îl face o enzimă care se numește lactază. Această lactază acționează la nivelul celulelor care tapetează intestinul subțire (enterocite). Când laptele ajunge în intestin, lactaza detectează lactoza, o mărunțește și ce rezultă se absoarbe în sânge și folosește corpului pentru energie, în principal. Lactoza care nu este digerată, ajunge în intestinul gros, unde bacteriile o fermentează, se creează multe gaze și, implicit, disconfortul resimțit de persoana care a consumat mai multă lactoză decât a putut duce.

 

Trecând acum la subiectul nostru, voi începe cu cea mai comună problemă, intoleranța dobândită la lactoză. Îi spune dobândită, pentru că nu ne naștem cu ea, ci o întâlnim mai târziu în viață în 2 situații: fie cu trecerea timpului, fie după o gastroenterocolită.
Odată cu înaintarea în vârstă, corpul nostru decide, programat genetic fiind, că i-a ajuns laptele digerat până acum și își scade rezervele de lactază, așa că mulți adulți, deîndată ce consumă lapte dulce, simt un disconfort reprezentat de balonare și unii au chiar crampe și scaune apoase. Cam la fel se întâmplă și după o perioadă mai lungă de post, în care nu am mâncat lapte: organismul a sesizat că nu mai e nevoie să digere lactoza și, creat inteligent și intuitiv, a redus din enzima necesară, lactaza. La copii, simptomele generate de această scădere a enzimei încep să apară în jurul vârstei de 6-7 ani. O altă curiozitate ar fi că 80% dintre adulții de culoare sunt „mai programați” decât populația albă în a reduce considerabil cantitatea de lactază.
În cazul infecțiilor intestinale care produc diaree ( cunoscute sub numele de gastroenterocolite- despre care am scris aici), celulele acelea de care aminteam mai sus – enterocitele- sunt afectate, chiar distruse, așa că și cantitatea de lactază scade. Din acest motiv, sunt copii care rămân cu o sensibilitate după o infecție și au nevoie de câteva săptămâni pentru a digera din nou lactoza. Poate ați auzit de laptele delactozat, recomandat mai demult în boala diareică (despre cum gestionăm diareea și când ne nevoie să schimbăm laptele, am scris aici.)

Deși neplăcută, e o situație care nu pune în pericol viața și o putem evita prin consumul de produse lactate fermentate de genul iaurtului sau brânzeturilor maturate ( bacteriile conținute de aceste produse au mărunțit deja o mare parte din lactază).

 

Proteinele care ajung în tubul digestiv trebuie și ele mărunțite, pentru că nu pot fi absorbite ca atare. Există persoane care au o reacție când corpul lor intră în contact cu aceste proteine ale laptelui de vacă.

APLV e o boală care merită mai mult de 3 rânduri, însă vreau să menționez câteva aspecte- cheie:

  • Nu e o condiție de ignorat, e nevoie de consult pediatric/ alergologic și urmărire pe termen lung.
  • Se poate asocia cu alte alergii alimentare, care împreună pot fi factori agravanți pentru alte boli alergice de genul astmului bronșic.
  • Cel mai frecvent se manifestă la bebeluș prin scaune cu striuri de sânge, creștere insuficientă în greutate, manifestări de tipul refluxului gastro-esofagian, constipație, reacții pe care le numim de tip întârziat.
  • Uneori se poate manifesta prin reacții de tip imediat (urticarie, umflarea buzelor, a ochilor, dificultăți de respirație, vărsături), tablou care este grav și care necesită prezentarea într-un serviciu de urgență.
  • Când sunt prezente reacțiile de tip întârziat, de multe ori analizele efectuate sunt normale, dar asta nu înseamnă că excludem boala.
  • În reacțiile de tip imediat avem și analize modificate (în special Ig E la proteinele laptelui de vacă – lactalbumina, betalactoglobulina și cazeina).
  • Și nu în ultimul rând, punctul la care voiam mai degrabă să ajung: prin procesul de fermentare a lactatelor, nu se intervine in niciun fel asupra proteinelor, ci doar asupra glucidelor și de aceea, unei persoane cu APLV nu are niciun sens să îi recomandăm o dietă fără lactoză, ci eliminarea completă lactatelor. Asta înseamnă că la un copil alăptat, mama nu va mai consuma niciun produs care să conțină nici măcar urme de proteine din lapte, iar la un copil hrănit cu formulă de lapte praf, nu e de folos laptele delactozat, ci cel care are proteinele mărunțite la maxim ( un hidrolizat sau, cea mai cea, formula cu aminoacizi).

 

Am lăsat intoleranța la lactoză cauzată de deficitul congenital de lactază sau alte enzime pe ultimul loc pentru că este o boală rară. Este o boală genetică: din cauza unor mutații, organismul nu are matrița pe care să producă lactaza sau alte enzime implicate în procesul de mărunțire a glucidelor. Pentru formularea diagnosticului este nevoie de teste speciale. Așa că la un bebeluș cu tot felul de simptome digestive este mai puțin probabil că are intoleranță congenitală la lactoză. Totuși, dacă ne gândim că ar putea fi o intoleranță la lactoză, trebuie să știm că și laptele matern are lactoză, chiar dacă mama nu consumă lactate. Tratamentul este simplu: odată cu laptele, administrăm bebelușului și enzima (lactaza) iar la copiii hrăniți cu formulă are sens să administrăm formula delactozată.

 

În speranța că am adus puțină claritate, să vă fie de folos!


Bibliografie:

Kliegman RM, Stanton BF, St. Geme JW, Schor NF, Nelson Textbook of Pediatrics. 20th edition. Philadelphia: Elsevier. 2016

Later edit: aprilie 2023