Inofensive dar impresionante, cam așa putem descrie convulsiile febrile. Îmi mențin teoria că atunci când începem să cunoaștem un lucru, ajungem să ne temem mai puțin de el. Așa că am găsit oportun să abordez și acest subiect, mai ales pentru că am văzut părinți luând decizii impulsive și periculoase în plină stare de panică sau fiind terifiați de gândul că vor avea un copil cu epilepsie.
Ce sunt convulsiile febrile?
Convulsiile, în general, reprezintă o activitate electrică haotică la nivelul creierului și care determină organismul să reacționeze într-un fel neobișnuit și ieșit din context. Convulsiile febrile (CF), în particular, reprezintă apariția acestei activități haotice în contextul febrei, mai ales când temperatura este în curs de creștere. Tocmai din această cauză nu le prea putem anticipa și nu le prea putem preveni, pentru că în momentul 0 copilul era bine, a crescut temperatura și el a făcut convulsia și abia apoi am descoperit că, de fapt, avea febră. Tipice sunt convusiile generalizate, tonico-clonice, adică în primă fază copilul devine țeapăn (tonic), își întinde mâinile și picioarele, dacă era în picioare poate să cadă, după care are mișcări ritmice ale membrelor (clonice), poate să dea ochii pe spate, să piardă urină sau scaun, poate scoate sunete ciudate și se poate albăstri în jurul guriței.
Deși par că durează o veșnicie, în realitate majoritatea sunt foarte scurte, durând maxim un minut, unele se pot întinde până la 5 și chiar 15 minute.
Vârsta la care apar este între 3 luni și 5 ani, fiind mult mai frecvente între 12 și 18 luni, când, de fapt, copiii au și multe episoade de infecții virale.
După convulsie, copilul trece printr-o fază care se numește post-ictală sau post-critică, în care e mai somnolent, mai puțin „el însuși” și care durează până la o oră. Dacă cumva s-a intervenit cu medicație anticonvulsivantă (ați chemat ambulanța sau stați peste drum de spital), copilul va fi bleguț mai multe ore și chiar va dormi.
Ce e important de reținut este că, așa cum spuneam chiar în introducere, CF sunt inofensive, ele nu lasă sechele, copilul se va dezvolta ulterior absolut normal.
Sunt convulsiile febrile un semn de infecție gravă?
Nu! Ele apar cel mai frecvent în boli virale „banale”, cum sunt răcelile sau enterocolitele. Bineînțeles că un copil cu o infecție gravă de tipul meningitei poate să prezinte convulsii, dar după episod el nu va fi bine, merci, revenindu-și la starea inițială, cum fac copiii cu CF simple și va avea un examen clinic în general și neurologic în particular modificat. Medicul care va consulta copilul va putea să facă diferența între o convulsie simplă ( e generalizată, durează sub 15 minute, nu recidivează în următoarele 24 de ore ) și una complexă ( este focală, adică mișcările ciudate apar doar la o mânuță/ picioruș, nu la tot corpul, durează peste 15 minute și mai apare încă o convulsie în următoarele 24 de ore). Tot în timpul consultului, există șanse mari să se găsească și sursa febrei (un gât roșu, o otită) sau să îl ajutați dvs pe medic cu informații din istoricul recent al copilului (de exemplu, prezența diareei). Totuși, dacă febra e recentă, e posibil să nu se găsească sursa infecției și abia în zilele următoare să se contureze tabloul tipic unei anumite boli infecțioase.
O CF complexă, un examen neurologic care iese din limitele normalului sau apariția convulsiilor la copilul sub un an impun investigații suplimentare și internare cel puțin pentru supraveghere. În România suntem mai precauți, internăm cam toate cazurile, pe când vesticii sunt mai relaxați: dacă s-au asigurat că a fost o convulsie simplă, copilul e bine în momentul consultului și părinții s-au liniștit și au înțeles ce au de făcut în continuare acasă, familia se poate întoarce la domiciliu cu recomandări și suprveghere. Ce am mai văzut practicându-se și este total nejustificat este tratamentul antibiotic obligatoriu, uneori chiar la insistențele părinților, fără să existe nici măcar suspiciunea de infecție bacteriană. Antibioticul în viroze este inutil, face mai mult rău și în niciun caz nu tratează și nu previne CF!
Convulsia febrilă = epilespie?
Este un motiv de mare îngrijorare pentru părinți, însă vestea bună este că NU, prezența CF nu deschide ușa pentru apariția epilepsiei. Copiii de fel sănătoși, dar care au avut un episod de CF, au același risc de a face epilepsie ca populația generală. Riscul de epilepsie este mai mare atunci când în familie există antecedente de epilepsie, când copilașul are un retard neuro-motor sau când CF a fost complexă. Aceste situații particulare impun consult neurologic și investigații mai amănunțite. Dar, cum spuneam, majoritatea CF sunt simple.
După un prim episod, există riscul de reapariție?
Cam 30% din copiii care fac CF au risc să le repete, lucru observat în special la copiii mai mici, ceea ce e oarecum logic, pentru că asta înseamnă că au mai mult timp până ajung la vârsta de 5 ani. Deci peste 1 din 7 copii nu le va mai repeta, un alt motiv să răsuflăm ușurați.
Care sunt primele măsuri atunci când apare o convulsie (febrilă sau nu)?
- punem copilul pe o suprafață plană, de regulă pe sol, într-un loc unde nu are riscul să se lovească de alte obiecte (picioare de pat, scaune, mese etc), întors într-o parte, și asta pentru că, dacă varsă, să nu aspire conținutul în plămâni, ci să îl dea afară;
- încercăm să ne uităm la ceas, ca să putem aprecia cât a durat convulsia ( de regulă, panica e atât de mare, încât pare că trece o veșnicie până se oprește; s-a observat tendința clară a părinților de a supraaprecia durata, tocmai pentru că e un eveniment atât de impresionant);
- nu încercăm să îi scoatem limba afară ca să nu și-o înghită (nu există riscul să și-o înghită în timp ce convulsionează, este doar un mit; apoi, încleștarea maxilarelor e așa de puternică, încât, fie ne mușcă de degete, fie își mușcă limba, un organ foarte vascularizat și inervat, așa că o să avem nu doar un copil care convulsionează, ci unul care și sângerează);
- nu încercăm să îi introducem în gură medicamente, apă, lapte, etc (singura exepție este medicația anticonvulsivă, dar care nu se găsește la noi în forma de administrare orală);
- nu îl pălmuim, nu îl scuturăm ( merge doar în filmele prost regizate, în realitate nu ajută la nimic, poate doar îi dă impresia părintelui că a făcut și el ceva… dar inutil);
- sunăm la 112, mai ales dacă convulsia durează peste 2 minute; dacă aceasta s-a oprit între timp, ne prezentăm cât mai repede la medic;
- cândva, în tot procesul aceasta, este oportun de măsurat temperatura corpului cu termometrul, nu cu mâna pe frunte și de administrat un antitermic, dacă copilul are febră ( informații generale despre febră găsiți aici iar despre măsurile de luat în caz de febră am scris aici);
- cele mai multe CF nu ajung aici dar, dacă convulsia se prelungește și ambulanța nu a ajuns, este momentul să începem manevrele de resuscitare, cu asigurarea căii aeriene, respiratiei și suportului circulator dacă copilul este in stop ( chiar dacă nu doresc nimănui să ajungă în această situație, este mai bine să ne pregătim de catastrofe, decât să le privim inerți cum ne schimbă viața; pentru acesta, vă încurajez să mergeți la cursurile de prim ajutor care se organizează în jurul vostru; vi-l recomand chiar pe cel care va fi în luna mai la Cuibul berzelor, susținut de medicii și paramedicii de la SMURD, încă mai sunt locuri libere);
- dacă sunteți în mașină sau pe stradă când are loc convulsia, asigurați-vă, în primul rând, că sunteți în siguranță, nu opriți în mijlocul drumului, trageți aer adânc în piept în timp ce parcați sau vă retrageți spre marginea șoselei/ trotuarului. Nu folosește nimănui să crească numărul de victime!
Pot să fac ceva ca să previn apariția CF?
Da și nu… Ce răspuns e ăsta?!
Am avea tentația să administrăm insistent antitermice, în ideea că, prevenind febra, prevenim apariția CF. Parțial e adevărat, o temperatură normală pune copilul la adăpost. Însă, cum spuneam și la început, CF apar de obicei în momentul de ascensiune a temperaturii și atunci, până ne-am prins noi că avem un copil febril, convulsia deja va fi apărut. Și mai știm bine că uneori, în ciuda administrării alternative de antitermice, temperatura oricum crește. De aici răspunsul ambiguu. Deși eu, personal, nu am văzut, colegii mai cu experiența mi-au povestit că au văzut copii intoxicați cu paracetamol, pentru că părinții erau terifiați de ideea unei noi CF, așa că au „asigurat afebrilitatea pacientului” până a ajuns în insuficiență hepatică. Dar noi nu o să facem asta, pentru că știm care sunt primele măsuri în caz de apariție a unei CF:
- intindem copilul pe sol, pe o parte, îl ferim de lovituri;
- ne uităm la ceas și notăm durata convulsiei;
- sunăm la 112 sau, dacă criza a trecut, ne prezentăm la cel mai apropiat serviciu medical, nu înainte de a măsura temperatura și de a da antitermic dacă febra e prezentă.
Deși sper să nu aveți nevoie de aceste informații, dacă situația o impune, vă doresc să vă fie de folos!
Bibliografie
Kliegman RM, Stanton BF, St. Geme JW, Schor NF, Nelson Textbook of Pediatrics. 20th edition. Philadelphia: Elsevier. 2016
Bourrillon A, Pédiatrie pour le practicien; 6e édition. Paris Elsevier Masson. 2011